ROMANIAN POETRY

Caligrafii din Cadora

Creation Category: 

Doar noaptea asta
cu ușa deschisă spre toamnă
mă ține trează, într-un fel anume,
și felinarul din colțul străzii cînd plouă mult și
mi-e dor, după fiecare furtună, de tine.
Nu cer răspunsuri, sînt atîtea și-ncă multe altele,
nici nu mă mir
că tocmai între aceste refugii mă biruie deșertul 
și-mi sîngerează gîndul,
"fiți misterioși și veți cunoaște fericirea!"
 odată cu lumina ce îneacă arinii
într-o mîngîiere aproape mîntuitoare
și dacă revin înseamnă că, de fapt, am ales
surîsul și întrebarea,
tunelul sortit să moară în crisalidă
dincolo de zgomotul surd al valurilor.

Totul e deja făcut, deja văzut, deja trăit!
Ești aici ca să repeți, încă o dată,
vuietul propriului sînge
și sufletul
prin care-ți zboară în voie,
șiruri lungi de cocori...
 

 
  

Uscatul gol al oaselor

Creation Category: 

S-ar putea spune că-mi trăiesc absurdul
în fiecare zi,
singura realitate de altfel
în stare să-mi spele zidurile de singurătate,
și mă-nduioșează gîndul că orașele pustii
cam din același motiv
gustă din moarte pînă la capăt.
N-are rost să-mi imaginez istoria rătăcirilor,
oricum o smulg din mine în chip de mătănii
și cu infinită răbdare.
Undeva un cîine latră acoperit de uitare,
corbii croncăne în somn,
numai spicele rămîn în urmă
pînă trece iarna neștiutoare, albe-n creștet și zburlite,
ținînd loc de mîngîiere în stilul lui Guardi
deși mi-ar fi plăcut să fii tu acela!
Și nimic nu-mi potolește dorul de tine
oricîte argumente pioase aș îngrămădi
în esența din urmă a lucrurilor,
m-am convins de asta cu ochii mari deschiși
putin oblic si verzi.
Iar pentru a vedea bronzul sarde răspîndit în volute
nu e nevoie să dorm și să visez,
poate c-ar trebui să mă-ndoiesc
doar de realitatea acestor fapte, ori de exactitatea lor
în acest moment, ca de niște oase
care mă strîng pe dinăuntru.

Și toate pentru că travellingul,
la fel ca și logica din timpul treziei,
marmorează sticla cu trucuri de prestidigitator.
 

 

Artgothica - Tabăra internațională de poezie Sibiu-Cisnădioara, 21-24 iulie 2011

Creation Category: 



În perioada 21-24 iulie, va avea loc „Artgothica – Tabăra Internațională de Poezie Sibiu-Cisnădioara”, ediția a II-a. Evenimentul este organizat de Asociația Artgothica Sibiu în colaborare cu Cercul Militar Sibiu, cu sprijinul Consiliului Județean Sibiu.

Anestezii pe frînghii de lumină

Creation Category: 

Escala mea este o boală fragilă

înainte de somn și din cînd în cînd

un soi de moarte care nu spune nimic

în "aparența" ei subțire, de culoarea soarelui

obișnuit să zăbovească deasupra ta

vesmîntul de sărbătoare, răcoros și proaspăt,

amintirile

ori salcîmii din jurul gării, uzi pînă la măduvă,

dinspre răsărit lunile trec

zile se schimbă una pe alta

ce rost are să fii iubită dacă nu ești întîia între toate?

mai bine să mă urăști tăcînd

în miezul zilei,

 

plasa pescarului Primăvara

cu miresme alese

 

poate c-ar trebui să mă îndoiesc de realitatea

acestor fapte cu sentimentul unei mari liniști

și zîmbesc deși mi-e greu să identific

norii împletiți

în vîrful condeiului,
încăperile goale de umbra  pădurii

atîta timp cît simt cu tot ce e presimțire în mine
ardoarea neobosit-a-ncepătorului revoltat

de angoase

și maci mirosind a iubire pe dosul

unui plic deschis,

 

singuri de gol

cînd ne ascundem fredonînd "Sono contento di morire"

e puțin probabil să mai auzi alizeele...

 

Balada unui foton albastru

Creation Category: 

Dacă m-aș fi născut pe Sirius, era altceva!

Lumina ar fi fost doar albastră.

Celelalte nuanțe s-ar fi ascuns de teama frigului,

Eternul stăpân.

Mă voi piti pe o altă planetă,

Într-o fibră de sticlă,

În spatele unui cristal aflat în clivaj permanent.

Să nu mă găsească nuanțele prăbușite în clasele inferioare,

De la galben la roșu aprins.

De acolo, dragostea mea,

Îți voi transmite mesaje codificate cromatic,

Pe care doar ochii tăi albaștri le vor putea descifra.

Pe alt țărm, într-un alt timp...

Creation Category: 

Poate c-am să plec
după măsura înțelegerii fiecăruia
odată cu primele miresme ale primăverii
așa cum se întîmplă de obicei în vise,
cînd ți-e frică de ceva, dincolo de nevoia inconștientă
de-a privi oamenii
ca pe-o răscumpărare a culpei
și de la inimă la inimă
am să rostesc dintru începutul desprinderii
înalta rugă, îmbrățișată doar de lacrimi
într-un sens absolut
în care nu mai știu să spun: rămîn
umbra fără odihnă și fără sfîrșit,
retabluri ce seamănă cu niște bucăți de catedrală
șoptite în ureche de pe muntele Ayuwang
altminteri strîng la piept o icoană
cum a fost la începutul lumii
ori acceptînd acea rigiditate, punctul culminant al culorii
o bucățică de cer în mîinile tale
pliurile, încruntările fără amărăciune
sub brumă și ploaie, cui i-ar păsa de toamnele mele
cu gust de pelin adus puțin de spate
în zodia Cassandrei?
nici cel mai tenace nu poate răbda
propriul mormînt fără să scoată un cuvînt
egal zeilor, în rest doar
diminețile așteptînd lipite de pereți
să vii,
niciodată mai tîrziu ca astăzi.

Poate că durerea se naște din comparații,
prin frig curge sînge...

  
  

Lidia Lazu Poezii Californiene

Creation Category: 

Poezii californiene ale Lidiei Lazu în volumul "In Voia Luminii"

Lidia este poetă și actriță și s-a specializat in recitaluri de poezie din Blaga, Bacovia, Eminescu, Iulia Hasdeu, precum și din poezia proprie. Ultimul volum de poezie al Lidiei se numește “În voia luminii” și conține câteva poezii scrise de Lidia in timpul șederii ei in California cu ocazia invitației Ilenei Costea la Los Angeles. Cu acel prilej, Lidia a dat patru recitaluri în California de Sud și de Nord, la comunități românesti și unui group de americani.

Articolul prezintă câteva din poeziile californiene ale Lidiei, alăturând notele explicative ale autoarei scrise de mână pe volumul trimis Ilenei Costea.

“Poemele ei se aseamănă cu lucrările acelor artiști care pictează după natură, dar nu copiind-o, ci recreind-o, reinventând-o. Adesea în aceste picturi, alături de compoziția în sine, pot fi trecute un vers, sau chiar o strofă, spre a sugera starea de spirit, gândul, emoția, sentimentele ce au născut lucrarea.”

                          Lactanția Iordan-Constantinescu

Un altfel de-a curge spre imensitate

Creation Category: 

Am luat calea dealurilor
într-o subtilă improvizație în fa minor,
așa e just, e zen
o pasăre căreia i-am uitat numele -
iată, așadar timpul desfrunzirii
în ciuda tuturor aparențelor cu care ezit să vorbesc despre orgoliu,
niciodată nimic mai emoționant si mai tainic
decît această durere senină
ce-ntîrzie mereu cu același sentiment grandios și absurd,
exact ca atunci cînd îmi spuneai că sacrificiul
e
un soi de crispare,
o defensă în imensitatea cerului albastru și liber,
făra îndoială
aș sublinia doar că începe cu frica și continuă
cu dragostea unei mirese ce-și păstrează inima
la distanță de sezonul trandafirilor,
pe nisipul alb și neted
mă apropii cu tălpile goale, rasucite in soare
de miezul fără vîrstă al ființei tale
întocmai ca vrăjitorul pe care-l despoi de mantia sa
fermecată, strîngînd în priviri șinele de cale ferată
frumos colorate în roșu
si poate fără sens, aș vrea să se oprească în loc
ceea ce nu se poate opri niciodată,
starea fericirii,
dînd secundei frunzele salcîmului sălbatic
și nopțile-n care-mi amintesc de noi
ca și cum cineva ar putea citi
un eclair d'éternité
în cele mai umile lucruri,

cu care s-ar putea umple golul în care trăim.

 
 
  

 

O fereastră spre cer

Creation Category: 

Îmi îndes înfrîngerile
una cîte una, în buzunarul cu clapă tighelită
și-mi spun că nu e drept
să fie
atîtea,
negîndind și faptul că viața nu se sfîrșește aici
eliptic punctată doar de semne chinezești

între zero și infinit,
nici un gînd față de sine sau de altul
față de adversar sau spada sa
oricum un zeu își datorează puterea
împrejurării
cum, mie însămi, îmi zboară prin suflet
"din ghem" în "elipsă", razant cu pămîntul
cocori cu gîtul roșu amarant
cuvinte, desigur, uneori de neințeles
îndărătnice chiar
într-o natură frustă, altminteri
pînă și copacii privesc, asemeni unor sfinți,
"Răsăritul Cel de Sus".

"Da, vine ceasul și acum este." (Ioan 4,23)

 
 
  


Improvizație cu uși deschise

Creation Category: 

Ai vrea să-ndrepți ceva cînd e prea tîrziu
și cu toate acestea, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat
sînt dimineți care înfloresc
andante pe urmele frumuseții
cu plete lungi răsfirate pînă la cele mai mici detalii
mai ales gîtul lebedei lui Lohengrin
în surîsul fragil al
unei plante
smulse din pămînt
toamna, stelele, vara și ploaia
rînduri-rînduri, lumea și lucrurile
umbre din propria voce risipită
fără margini, a Satori de un albastru arogant
printre părăluțele cu guler Claudine
întru desăvîrșirea unui strop din viața veșnică
la apropierea morții

o chemare, un strigăt desenînd pe geamuri
foșnetul singurătătii noastre...
  
 

 

 

Pages

Subscribe to RSS - ROMANIAN POETRY