Vă propun spre discuție, un Comunicat de presă. Și vă pun o întrebare retorică, o întrebare absolut firească: Oameni buni, cine este Cristina Modreanu?!?
M-am gândit mult dacă merită să-ți scriu această scrisoare.
Stând cu stiloul în mână și cu hârtia albă în față mi-am dat seama că mai fusesem în această ipostază de trei ori în ultimii 3 ani. De fiecare data voiam sa te întreb același lucru. De fiecare dată am renunțat. Ce rost avea? În haosul ăsta? În confuzia, delirul și lipsa de valori cu care ne confruntăm? Acum era, deci, a patra oara și aproape renunțasem când mi-a venit în minte o imagine – o bucătărie mică, ora 5 dimineața, un bărbat singur fumează aplecat peste un text. Deodată îi țâșnește sângele pe nas… O să-ți developez mai târziu această fotografie.
Trebuie să știi că fac parte dintre regizorii care nu dau prea mare importanță felului cum își manageriază spectacolele după premieră. Deși mi-e clar că greșesc, continui să o fac. Pe de-o parte, dintr-o imensă timiditate, iar, pe de altă parte, pentru că nu mă interesează premiile, festivalurile, box-office-ul și astfel de chestii. Asta pentru că am senzația că la noi onorurile în teatru spun foarte multe despre cei care le acordă și nu spun aproape nimic despre cei care le primesc.
Ca director de teatru, însă, sunt condamnat să mă intereseze ce se întâmplă cu spectacolele teatrului meu, cine, cum și unde le vede, cine și cum apreciază munca actorilor și a întregului colectiv. Pe scurt, sunt obligat să-mi pese dacă Teatrul „Sică Alexandrescu” participă sau nu la Festivalul Național de Teatru (care se vrea, sper, o ramă a tuturor celor mai bune spectacole din țară). Pentru cine nu știe, trebuie să spun că Teatrul „Sică Alexandrescu” a participat din anul 2002, de când am devenit directorul său, la toate edițiile Festivalului Național de Teatru, cu excepția uneia (selecționer era, atunci, Marina Constantinescu).
Revin. Director fiind, eram obligat să urmăresc cu atenție selecția la Festivalul Național de Teatru, gândirea teatrală a selecționerului și întotdeauna am avut senzația că am înțeles-o (poate cea mai transparentă a fost cea a Marinei Constantinescu).
Prima dată când n-am înțeles ideea, gândirea teatrală a selecționerului a fost în primul an în care tu ai devenit selecționer. Atunci a fost și prima dată când am vrut să-ți scriu, când am vrut să te întreb – ce vrei? cum gândești? care-ți sunt criteriile? Am renunțat.
Anul trecut, Teatrul „Sică Alexandrescu” a fost selecționat în Festivalul Național de Teatru cu spectacolul „Lapte negru” în regia mea, dar nici atunci n-am înțeles cum s-a făcut selecția. A fost a doua oară când am vrut să-ți scriu, când am vrut să te întreb – ce vrei? cum gândești? care-ți sunt criteriile? Am renunțat.
Aș dori să observi că nu aș putea fi acuzat că aveam vreo nemulțumire personală, ca regizor, din moment ce tu selecționasei chiar spectacolul meu.
Anul acesta nu ai selectat nici un spectacol al Teatrului „Sică Alexandrescu”. Întrebarea mea este aceeași: ce vrei? cum gândești? care-ți sunt criteriile?
Este adevărat că, în acest an, în plină campanie de selecție pentru Festivalul Național de Teatru, mi-ai trimis și am primit în calitatea mea de senator UNITER un e-mail în care propuneai Senatului UNITER criteriile de selecție pentru Festivalul Național de Teatru. Nu știu dacă Senatul le-a votat sau dacă măcar au fost supuse dezbaterii (nu am putut fi prezent la toate ședințele Senatului). Atunci a fost a treia oară când am vrut să-ți scriu. Am renunțat. De aceasta dată am renunțat din jenă. Deși din decență n-am să reproduc aici e-mail-ul (poate cu altă ocazie), era evident ca acele criterii erau făcute pe genunchi și că nu făceau decât să legitimeze un „anume” fel de selecție. Erau exact ca acele caiete de sarcini care se fac la licitații astfel încât să câștige cineva anume. Dar poate greșesc, poate între timp criteriile tale s-au schimbat și atunci revin cu întrebarea: ce vrei? care sunt criteriile de selecție? Cum gândești tu teatrul și un Festival Național?
Și de ce un spectacol precum „Puterea obișnuinței” de Thomas Bernhard nu face parte din această selecție? Ce criterii nu a îndeplinit? Te rog și te provoc să facem în mod public o analiză a spectacolului, cât mai amănunțită și în toate compartimentele lui. (Te rog să începi prin a te documenta asupra lui Thomas Bernhard, pentru că, mi-ai mărturisit că nu știi nimic despre el și a trebuit să-ți povestesc biografia lui.)
Mi-ar plăcea ca discuția (publică) să fie una profesionistă și decentă, dacă poți (spun asta pentru că am văzut că în alte dispute publice, cu criticii Alice Georgescu și Mircea Morariu limbajul tău a fost departe de decență.).
Repet – vrând să preîntâmpin ideea că sunt nemulțumit că nu ai selecționat spectacolul meu „Puterea obișnuinței” – această scrisoare ți-o adresează directorul teatrului și nu regizorul Claudiu Goga.
Dacă lucrurile ar sta altfel, atunci ți-aș fi reproșat că nu ai selecționat spectacolul meu de la Teatrul Național Cluj „Un caz clinic”, sau ți-aș fi reproșat că nu ai fost să vezi la Iași „Made în Est” sau (absolut inadmisibil!!!) nu ai fost nici măcar la Teatrul Mic în București să vezi „Hamelin”. Nu e asta treaba selecționerului să VADĂ spectacole? Și pentru că a venit vorba de reproșuri pe care nu ți le fac – aș putea să știu de ce e nevoie întotdeauna de nenumărate insistențe ca să vii la Brașov să vezi spectacole pentru Festivalul Național de Teatru? Nu asta e obligația unui selecționer? Și de ce, de fiecare dată în cei 3 ani ai amânat venirea după ce, în prealabil, făcusem programul teatrului după programul tău?
Am rămas dator cu developarea imaginii care m-a făcut să-ți scriu (imaginea aceea este imaginea lui Marius Cordoș, protagonistul din „Puterea Obișnuinței”, într-una din nopțile de dinaintea premierei – povestită de el însuși). Vreau să spun cu asta că artiștii, creatorii adevărați muncesc până la limita sacrificiului iar de munca lor nu ar trebui să-și bată joc nimeni, nici din rea credință, nici din incompetență sau superficialitate.
Închei, spunându-ți că în cazul în care nu voi primi răspuns la întrebările mele, îmi voi răspunde singur (dar public) și mă voi vedea silit să nu-ți mai acord prezumția de bun simț și de competență.
Claudiu Goga,
Directorul Teatrului „Sică Alexandrescu”,
regizor și membru în Senatul UNITER
