la capătul zilei
vom cere memoria-napoi
amare zale de brumă
ard inofensivii cocori
sălbăticiți prin iarna-mi nebună

ne-om recunoaște, iubite
prin Clipa de-Apoi
sau numai trupuri
gravate în piatră
însămânța-vor
neliniști din noi?

stigmatul secundă-n
pântec de iarbă
întrup memoria-i fecundă
și deseori
doar o maree vinovată
ne pierde-n lună
pe-amândoi

mi-e Clipa strâmtă
până-n zori:

mai înflori-voi
doar o dată...

desen de Marina Nicolaev, 2007

uneori munții din care se nasc zidurile
visează respirația femeilor

tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea
devine lespede târziu pe somnul fluturilor

uneori zidurile din care se naște murirea
se închid peste vise gestante
tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni
legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor

sometimes the mountains that deliver walls
dream of women's breath

the youth impregnates the stone
becoming tombstone over butterflies’ sleep

sometimes the walls that deliver death
stretch across gestating dreams

you freely consent to being the helpless prey
chained within abdication of shadows




(translation by Luminița Suse)