EDITORIALE

Angela Nache Mamier - Femelismul, un probabil manifest literar

Creation Category: 

 

Viața unui creator nu poate fi nici rezumată nici explicată.Poezia este peste tot și adevărul orișicui îi aparține ,relativ ori derizoriu.

Poezia m-a învățat că este « drum interior » , în « căutare de spiritualitate »,că nu supraviețuiește întotdeauna « bandelor literare » și spiritului lor de « comando ».Grupurile literare se fac și se desfac ,dar la un moment dat poetul se poate  îndepărta pe vârful picioarelor,își caută Calea sa,începe traversarea deșertului.

Puțin cîte putin,de la începuturile mele literare ,am simțit că luam un sens,o direcție pe care am numit-o în intimitate : Femelism(femeie,gen feminin,femelă…)

Toate poemele se învîrteau de maniera repetitivă în jurul unor noțiuni repetitive,întrebări chinuitoare,în jurul revoltelor și convingerilor mele .

O femelistă nu este o feministă,ea consideră ca autoare cea care este capabilă de a nu maimuțări mușchii linguali masculini,se simte egala bărbatului,fără nici o dorință de distrugere a acestuia(în opoziție cu feministele ,prea masculine si psiho-rigide din punctul meu de vedere).

Ea își asumă pe deplin arhetipul de Mater Universalis,tigroaică modernă,care trăiește la 200 kms pe oră,asumă un cotidian(în toate colțurile Planetei) cu aceeași abnegație și demnitate.

Debuturile mele literare (prin concurs) sub Ceausescu au existat printr-o minune !

Oameni de excepție mi-au deschis spiritul și am putut alege drumul celor Drepți chiar dacă era riscant(pentru a evita de a

Servi în genunchi un regim de teroare)

Aceste spirite model au servit de electro șocuri pentru ereziile mele,riscurile asumate (Cenaclul 19,Astra,în volumele mele Miraculum ori Femina).La sosirea mea în Franta(cu 2 ani înaintea căderii lui Ceausescu),cu două valize,doi copii ,doua cărți și altele două în manuscrise șifonate(rebelii nu erau publicați decît foarte rar) am ales o retragere discretă ,am debutat integrarea mea,proces în curs nicicînd terminat,dar mai degrabă reușit,din fericire…

Trebuia să văd clar căci fără o viziune clară si sinceritate nu putem fi mesageri valabili ai poeziei…Trebuia să accept noile mele rădacini,să apropii cele doua țări (originară si de adopție) ;să le pun cumva pe un plan de egalitate,ca o mărturisire de dragoste pentru amîndouă …ele care au contribuit atît de minunat la nasterea și renașterea mea.Aproape doua vieți într-una !

Toate acestea au cerut timp …am înțeles ca rămîn un scriitor român ;Eram norocoasă de a aparține a doua culturi bogate ?Discursul meu devenea această sumă,sentimentală,sălbatică,primitivă,emoționată de Lumea Noua fără a uita Lumea Veche ,trăind cu ambele în cotidian.Pïnă la urmă,am putut observa că nu m-am schimbat prea mult ,că am rămas fidelă femelismului » meu,încă și mai sensibilă la suferințele umane,viețile distruse,la injustiții și la lipsa de toleranță.Si de fiecare dată pe acelasi ton de emoție reținută,gravă,seacă,care urmărea o forță de impact ,sub un unghi nou,într-un nucleu afectiv învelit în imagini care « povestesc » și care « sugerează »,care difuzează corespondețe…

Aceleași teme majore,mitologii în filigran despre opresiunea seculară a femeilor ,reformele superficiale si lente pentru a le ameliora viața,mizeria materială,spirituală si sexuală,respectul mamei,menajerei,cea care procreează…(considerată în anumite colțuri ale planetei ,ori în Franța ,ori România,ca un instrument sexual la dispoziția unui soț-uneori un pește –ceea ce este si mai grav !)

Astfel poemele mele devin variantele revoltelor mele,așteptărilor mele-indisciplinele mute care se eliberează prin scris.

Sosirea în Franța a precipitat și mai și trezirea constiinței mele,demistificarea normelor dominante.Detest femeia redusă la o condiție inferioara,exalt excepționalul ei aport la frumusețea lumii,nu pot rămîne indiferentă caci ea este Viața.

Incoerentele vieții în cuplu,viața sociala ori politica mă interpelează deopotrivă ;Totul merge prea repede(exista un pericol ?)resimt în același timp un atașament puternic la progresul care mă fascinează și o nevoie melancolica de a păstra totul din trecutul meu.Ca o formă de neo-romantism,o nevoie de e denunța o anumită violență atît de evidentă împotriva femeilor.Am aceasta hipersensibilitate în neuroni,ea face parte din conștiința mea femelistă !

Visez, și resimt instinctiv,ca poate o Femeie va găsi soluția de urgență pe pragul acestei planete albastre atît de fragile…Femelismul ,o dispoziție livrescă,impusă de Timpul meu subiectiv,o existență împărțită între o dictatură și o democrație –o dorință de viață intensă ,care după un asemenea accident biografic(dictatura) apără cu toate forțele de care dispune valorile universale ale umanității atît de stranii,de diferite dar mereu surprinzătoare.Mărturisesc și asum  căutarea unei originalitați cu « orice chip »și foarte bine dacă poate părea uneori « naturală ».

O poezie care privește viața în ochi cu încîntare,fără a fi nevoită de

a-și pleca privirile ,pentru ca nimic din« anima

mundi » să nu îi scape ! 

Espresso dublu la Ierusalim

Creation Category: 

"Minimum" nr.  263-februarie 2009, pagina 59-TEL AVIV 

Redactor șef, Al. Mirodan)

*Bianca Marcovici"Espresso dublu la Ierusalim"Versuri:ediție bilingvăTraducere în ebraică: Tomy Sigler, Israel, 2008

 

 Poeta Bianca Marcovici, din Haifa, nu mai are nevoie să-și prezinte cartea de vizită- Versurile sale sunt publicate în aproape toate revistele literare din țara noastră de origine, sunt traduse, în patria ei și a noastră, în limbi străine.Actuala plachetă, "Espresso dublu la Ierusalim", după macheta grafică a autoarei, e un jurnal cotidian, cu imagini și impresii care alternează între prezent și trecut, între orașe, Ierusalim, orașul memoriei colective a evreilor, Iași, orașul în care s-a născut "aproape de teiul lui Eminescu", New York, orașul " Gemenilor" care au fost odată: un jurnal al trăirilor intime, al florilor și luminilor din anotimpuri, un jurnal al călătoriilor pe coordonatele lumii prin..."aburii de cafea al anonimului poet".Inedite, deseori surprinzătoare, sunt asocierile cuvintelor, metaforele, ca de pildă în "Renaștere":

"Sunt din nou îndrăgostită/

de ceva nedefinit.../

între mărar și pătrunjel,/

 gogoșari copți și vinete marinate..."

Ingineră de profesie, deci cu o gândire analitică, Bianca Marcovici poate descrie cu precizie elementele cotidianului:

"veri prelungite sub tirul katiușelor/

tratate de pace intră în vigoare/

 chiar acum/  între armă și armă-

 între terorism și omenie/

  ("Între armă și armă")

Poeta, dublată de muziciana care este, galopează, meditează în "reveria viorii poemului", filozofează, întreabă, sau caută răspunsuri simple, "împletește privirea cu muzica/ iar viața cu surâsul"...Amintindu-ne, din când în când, cafeaua lui Prever, "Espresso-ul dublu" al Biancâi Marcovici ne lasă un gust plăcut, nostalgic, cu accente de realism și arome tulburi." Ultimul tren mai așteaptă":

" A murit iubirea mea încet  încet/

cum sunetul unui tren care/ se îndepărtează din gară./

ne umanizăm treptat/

 și ne pierdem în aerul pufăitor al locomotivei, /

o nouă Anna Karenină/ pipăie șinele..." 

 ELLA BERNFELD

 

Redactor   la "Jurnalul Săptămânal"-Tel Aviv

Dona Alba. Tinerețea unei informatoare, un articol de Dan Culcer

Creation Category: 


Incep să redactez o NIP (notă informativă publică) despre poeta Mara alias Maria Nicoară, din Târgu Mureș. Juna Mara dovedește nu doar un precoce talent poetic, o precoce și explozivă sexualitate ci și o certă înclinație pentru turnătorie. CNSAS mi-a trimis la finele lui 2008 o atestare privind identitatea informatoarei cu nume conspirativ DONA ALBA, stabilită în persoana numitei NICOARĂ Maria, născută la 3 decembrie 1948 în Cozma, județul Mureș, fiica lui Vasile și Eugenia.
Am cunoscut-o în cadrul cenaclului Liviu Rebreanu al Casei de cultură a sindicatelor din Târgu Mureș, probabil prin 1965, oricum după 1963, cenaclu pe care îl frecventam amândoi. Ea era încă elevă de liceu.
Primele note informative datează din 1972 și se află în dosarul meu de urmărire informativă (DUI) din arhivele Securității, paginile selectate și tolerate de ofițerii supervizori, vărsate după epurare la CNSAS.
Cum Mara Nicoară a plecat la București pentru studii superioare, este probabil că asta explică lipsa altor note, la o dată mai târzie, în dosarul meu. Dar tânăra poet frecventa Casa de creație de la Mogoșoia, publica în Luceafărul și Săptămâna culturală a Capitalei, trimitea poeme pe linie dar și altele chiar și la Vatra, era studenta lui Al. Piru, critic care a scris despre volumele ei, e citată de Mircea Micu într-un interviu ca frecventatoare asiduă a acestui scriiitoricesc traftir.

"Ionuț Crivăț: V-aș ruga să pomeniți câteva nume mai cunoscute, mai celebre, ca să zic așa.

Mircea Micu: Dacă i-aș enumera pe toți ar fi o listă prea lungă. ~ncerc să comprim pe cât pot, și îi voi pomeni aleatoriu: Gherase Dendrino, Cella Serghi, Teodor Mazilu, Horia Lovinescu, Marioara Voiculescu, Nica Petre, Mara Nicoară, Ion Băieșu, Frida Papadache, Marin Preda, {tefania Velisar, Teodoreanu, Fănuș Neagu, Sânziana Pop, Mircea Dinescu, Florin Pucă, Ana Blandiana, Gheorghe Pituț, Nichita Stănescu, Nicolae Breban, Cezar Ivănescu, Alexandru Ivasiuc, Cezar Grigoriu, Romul Munteanu, Lucia Demetrius, Lucian Grigorescu, Ioana Postelnicu, și alții pe care i-am avut alături de-a lungul anilor."

Așa că, în măsura în care cei mai sus pomeniți au avut dosare de urmărire informativă sau au tolerat în preajma lor trupeșa poetesă despre care scriem, opera acestei informatoare poate fi depistată și completată parcurgând și aceste surse documentare.
în ce mă privește, voi încerca un portret al informatoarei la tinerețe. Voi reveni.

"Dilema veche" are o dilema veche: trebuie sa ne luptam, au ba, cu cliseele? un articol de Lucian MERISCA

Creation Category: 

 

Sunt ani buni de cand am observat ca mai toate revistele noastre de cultura sau literare nu pun nicidecum pe prim plan creatia literara, asa cum s-ar putea crede, ci comentariul, si mai ales comentariul politic. O incrancenare care, in clasa ori patura de mai jos, cu mai putine ifose dar mai multi bani, a disparut, lasand locul pragmatismului post-industrial si post-aderare.

Se pare ca "oamenii de cultura" sunt inca obsedati de politica - un act ratat sau un domeniu unde nu-i intreaba nimeni - si atunci sunt nevoiti sa scoata asa-numite "reviste culturale" in care ii acuza pe politicieni ca se amesteca, fara sa aiba habar, in cultura. Tot romanul e poet, se stie... Dar tot romanul e analist politic. Din nefericire, asa cum politicienii isi dau cu parerea, de ies fulgii, in cultura, fara sa aiba pregatirea necesara, acelasi "pacat al mandriei" il au si o serie de intelectuali, de regula, umanisti, care sunt convinsi ca o licenta in litere, filosofie sau istorie ii titreaza, in mod automat, ca fini si necesari analisti politici ai momentului si ai lumii.

"Dilema veche" scoasa de Andrei Plesu si echipa sa bucuresteana - nu face greseala de a-si spune "revista de cultura" sau "literara", ci "saptamanal de tranzitie" - ceea ce e, pe cat de vag, pe atat de corect.

Tema centrala a numarului 184: cliseele despre Romania. Adevarul e ca exista mai multe clisee decat cele depistate de cei 11 cavaleri ai asumarii cenusii in cap, si pozitive si negative, dupa cum adevarat este ca "nu iese fum fara foc". Dar nu exista tara care sa nu aiba uscaturile si etichetele ei, stereotipuri negative si o imagine trunchiata. De castigat au cei care traiesc normal, considerandu-se normali - nici "buricul pamantului", nici "ultima roata la caruta", iar o eventuala raza de incredere in sine, individuala ori colectiva, nu le-a stricat, din cate stim noi, americanilor, japonezilor sau germanilor, in ultima jumatate de secol.

Imaginarul politic s-a aflat la baza constituirii - nu numai a statului roman si a stereotipurilor despre romani ci, spun unii mai calificati decat mine - la baza constituirii identitatii tarilor europene si a ideii europene in genere. Problema noastra, ca romani, nu este ca avem prea multa imaginatie, ci prea putina incredere in noi-insine; nu e ca ne-am crede buricul-pamantului, pentru ca asta oricum nu observa nimeni din afara, iar centrul lumii e peste tot, dupa cum ne atragea atentia eruditul si amatorul (in sensul de "pasionatul") Mircea Eliade.

...Ce ne-am face fara clisee? Ce ar mai ramane din "imaginea" pe care ne-am creat-o despre noi-insine? - se intreaba "Dilema veche". Nimic, decat ceea ce vedem zilnic pe strada, privirea incruntata a functionarilor publici, cartierul cu blocuri identice, stirile nesfarsite despre Becali si Bahmuteanu, sau lumea halucinanta si gretoasa a OTV-ului... Ne putem crea o identitate din toate aceste "realitati"?... Mai bine nu.

Tema aleasa de "Dilema veche" - rasuflata dar mereu la moda - cliseele despre Romania - nu tine neaparat sa demoleze "mituri" - noteaza coordonatoarea temei, Adina Popescu. Este mai degraba un "exercitiu" de a dezbate, firesc... acele stereotipuri care au capatat de-a lungul timpului o valoare nemeritata - se scrie in paginile revistei bucurestene "Dilema veche". 

 


 
 

ESPRESSO DUBLU LA IERUSALIM, EDITURA "HAIFA", 13 NOEMBRIE, 2008

Creation Category: 


Placheta de versuri bilingvă, "Espresso dublu la Ierusalim" a poetei Bianca Marcovici, traducerea în ebraică  , Tomy Sigler (traducătorul Luceafărului), poate fi procurată de la autoare trimițând 10 euro pe adresa:
p.o.b. 3144 , Haifa, 31032, Israel
sau comandată direct în blog-ul personal:
http://wxwx.wordpress.com
(tiraj limitat)


*

Cortinele brocate

Veștile monopolizează presa
manipulează, trebuie
să citești printre rânduri,
să descifrezi viața celebrităților,
să te ascunzi dupa deget,
să-ți acordezi vioara mereu
să nu distonezi...
diapazaonul mereu te trezește
când dirijorul Aidei
dă tonul trompetelor.

la operă viața se scrie în roz,
cortinele brocate îmi cad peste față.


bianca marcovici

מָסַכֵּי בְּרוֹקָד

הַחֲדָשוֹת מִשְתַּלְּטוֹת עַל הָעִתּוֹנוּת
בַּעְרִיכַת תִּמְרוֹנִים
יֵש לִקְרֹא בֵּין הַשִּיטִין
לְגַלּוֹת צְפוּנוֹת מֵחַיֵּי כּוֹכְבֵי תִּקְשֹרֶת
לְהִתְחַבֵּא מֵאֲחוֹרֵי הָאֶצְבַּע
לְכַוֵּן בִּתְמִידוּת אֶת הַכִּנּוֹר
לְבַל יִצְרֹם
הַקּוֹלָן מְעִירֵנוּ בִּקְבִיעוּת
עֵת המְנַצֵּחַ עַל "אַיִידָה"
מַאֲצִיל הַטּוֹן לַחֲצוֹצְרוֹת
עֲבוּר הָאוֹפֶּרָה, הַחַיִּים נִכְתָּבִים בְּוָרֹד
מָסַכֵּי בְּרוֹקָד יוֹרְדִים עַל פָּנַי

traducere în ivrit, Tomy Sigler




Bye-bye, BBC, ne vei lipsi... , de Petru CLEJ

Creation Category: 

Bye-bye, BBC, ne vei lipsi... , de Petru CLEJ  

Imediat după ce am trimis prin e-mail alerta cu știrea închiderii redacției române a BBC (la circa 1000 de adrese), am fost fost martorul unui eveniment nemaivăzut de când am început să colaborez la revista ACUM – de fiecare când dădeam refresh numărul de vizite înregistrat pe pagină era mai mare cu 5 – 10, la interval de câteva minute.

Este fără îndoială știrea, de fapt un simplu comunicat de presă, cea mai de interes pentru cititori pe care am publicat-o.

Si nu e de mirare. BBC emite în limba română din 15 septembrie 1939 și a devenit de mult un post de radio de referință în peisajul audiovizual din România.

Închiderea redacției române nu este, pentru cunoscători cel puțin, o surpriză. În anul 2005 se închiseseră opt redacții în limbi europene, iar redacția română supraviețuise datorită în special nivelului mass-mediei din România și a incertitudinii privind aderarea la Uniunea Europeană.

După 1 ianuarie 2007 România a devenit singurul stat membru a UE unde BBC-ul mai emitea în limba țării respective.

După 68 de ani, BBC închide redacția în limba română

Creation Category: 

După 68 de ani, BBC închide redacția în limba română

BBC World Service  a decis să închidă redacția sa în limba română. Se așteaptă ca Radio BBC România, care în prezent transmite aproape 4 ore pe zi și realizează o pagină de internet proprie, să-și înceteze emisia la 1 august 2008, după 68 de ani de activitate neîntreruptă.

Pages

Subscribe to RSS - EDITORIALE