Monthly archive

DUMITRU BRODETSKY

Photobucket

Călătoriile lui Brodetsky sunt imaginare, adevărate excursii documentare, călătoriile lui Brodetsky sunt visări cu ochii deschiși înspre mirific. Brodetsky își aduce aminte de raiul din el și-l pictează. Călătoriile lui Brodetsky sunt căutări, alunecări, candide amintiri, fantasme, iar dacă îi privești lucrările iți aduci aminte că viața este un vis, "un vis frumos" ar spune Brodetsky.
Brăduț DUMBRAVEANU

Category: 

Cartea - La început

Și iată că a venit timpul să ne aplecăm asupra Bibliei pentru a o "citi" împreună. Începem, desigur, de la început, cu prima carte - cea a Facerii, a Genezei. Și chiar de la început: de la Facerea Lumii.

Cum scriam într-un articol precedent, Facerea face parte din cele cinci cărți atribuite lui Moise. Englezii numesc această carte Genesis, de la cuvântul grecesc genesis, însemnând ‚facere', ‚naștere'. Evreii îi spun Beresith, după primele cuvinte ale primului verset: "La început a fost..." Deci, cartea se numește, pur și simplu, "La început". Prin asta ea seamănă cărții care prezintă mitul sumerian al Creației, care se numește Enuma Elish - "la început", în limba sumeriană. Cercetătorii știu că nu este singura asemănare între cele două "cărți". Cum influneța babiloniană asupra religiei iudaice nu e mică, iar tradiția afirmă că Avram s-a născut în orașul sumerian Ur, nici nu ar fi de mirare...

Category: 

remember


the dusk behind the curtains
can be enfolded in a poem
the futile silence of a smile
the heraldic dream
in which only the words exists?

lies are birds
sick of blue pneumonia

the fiord can be enfolded in a poem
disco elegies
or only the hate against oneself?

I wonder how you are
this morning before the solstice

maybe it rains in your thoughts

or maybe the sea is only a comma
in your memories




Translation by Luminita Suse

Poem published in www.literra.eu edited by "Ratsko Romania Projekt" , Oct. 2006




Category: 

2008: The Jim Baen Memorial Writing Contest

Since its early days, science fiction has played a unique role in human civilization. It removes the limits of what "is" and shows us a boundless vista of what "might be." Its fearless heroes, spectacular technologies and wondrous futures have inspired many people to make science, technology and space flight a real part of their lives and in doing so, have often transformed these fictions into reality. The National Space Society and Baen Books applaud the role that science fiction plays in advancing real science and have teamed up to sponsor this short fiction contest in memory of Jim Baen.

Category: 

remembering

îmi amintesc ulița
sperietoarea de ciori
fata vecinilor care cântă la vioară
banca udă din parc
stropii de aur la granița imposibilă
a evadării în noi
îmi storc mintea
ca pe un burete tropical
caut imaginea în care fugeam
pe cai intelectuali
dorul fiind un sunet
ochiul o gaură în zid
gura un furt al vocii mele
urechea un zgârci într-o piftie fără culoare
în curând o să urc în avionul argintiu
mă cheamă sferele absolutului
o să te ating
ca pe umbra mea vie..

Category: 

Vicenza

despre cum dăm nume..


oroare
în palme țin
numele tău
despicat de pofte
sau poate de ce mai găsim
din noi
panglica mătăsoasă
a explicațiilor
apologetice suspine
logic înlănțuite
între ideal și trezia
din călătorii deandărătelea
e inuntil să îmi spui cuvinte de dragoste
nu le mai aud
îmi tai urechile
ca să te simt mai adânc

e ca și cum am vorbi
învinovați
nerușinați
ca de o carne
ce ar fi trebuit să urle pe masa măcelarului de copii

înainte de Vicenza
nu eram eu..

Adrian G

Category: 

Le message (Madeleine Davidsohn)

Le message

("Mesajul" / Madeleine Davidsohn)

La radio et la télévision commencèrent à sonner au même moment, l'épouvantant. « Nahas tefa, nahas tefa ». C'était le signal d'alarme de la guerre du Golfe. Elle ne s'était pas encore habituée à ce son strident, effrayant, qui se mettait en marche lorsqu'on s'y attendait le moins. Une fois c'était dans la salle de bains, une autre fois dans les wc, et même dans la rue, sans plus savoir vers où se diriger. Elle ne s'était pas habituée à l'abri, infime débarras, sans même une place où jeter une aiguille. Elle restait alors blottie sur la dernière marche de l'escalier qui donnait sur le réduit du sous-sol, les genoux serrés au menton, et le masque à gaz aux pieds. L'espace était étroit, il manquait d'air et le masque l'aurait étouffée au lieu de la sauver, en cas d'éventuelle attaque chimique. Un tas de choses usées, amassées pendant toute une vie, gisaient là éparpillées, les unes sur les autres , remplissant cet espace jusqu'à n'en plus pouvoir. La trappe était la seule porte de communication avec l'extérieur.
Dès le premier jour de la guerre, Corinne décida que le masque était superflu. « Si je dois mourir, ce sera à cause des explosions, et on me retrouvera sous les décombres. » pensait-elle. Car, au moins, on pouvait y arriver en un instant. De la chambre à coucher, il suffisait de tirer le verrou de la trappe et on se trouvait immédiatement au sous-sol, comme dans une cachette, à l'abri des gaz, mais avec un maximum de chances de mourir asphixié par manque d'air, ou encore de mourir écrasé, au cas où la baraque s'écroulerait .
Corinne n'habitait dans cette vieille maison que depuis deux mois, lorsque la guerre avait commencé. Deux mois pendant lesquels elle s'était enfin senti libre et heureuse, au bout du calvaire d'un mariage malheureux et d'un épouvantable divorce. Délabrée, fragile comme elle l'était, cette maison était le refuge des premières nuits tranquilles, des premiers jours lumineux, qu'il y eut ou non du soleil dans le ciel. Libre, enfin libre, comme les oiseaux dans le ciel.
En fait, Marius, son ancien mari, n'avait pas été coupable. Elle ne pouvait rien lui reprocher, même si elle avait grandement souffert, et lui avait consacré les plus belles années de sa vie. Marius était malade, et sans doute, la maladie n'était pas une faute. Elle ne le savait pas, elle ne s'y intéressait pas alors, avant le mariage, elle ne pouvait faire de reproches à personne. Pas davantage à sa belle-mère, elle ne pouvait faire de reproches à cette pauvre femme malheureuse. Sa mère ! Elle voulait une garde-malade pour son fils. Elle chercha quelqu'un pour veiller sur les insomnies de son fils, ses peurs, ses crises de dépression, et pour cela… elle était même disposée à payer . Et Corinne… se laissa acheter. Comment une pauvre fille, venue d'un kibboutz du nord du pays, vêtue de sa seule robe et d'une paire de pantoufles, pouvait-elle soupçonner ce qui l'attendait ? Comment pouvait-elle deviner le piège ?
« Ah ! et cette alarme qui n'en finit plus » ! Les pensées l'enveloppaient comme dans une nasse, l'emportaient dans un passé dont elle ne voulait plus se souvenir, qui était encore trop récent pour ne pas en ressentir à nouveau toute l'amertume, toute la souffrance. Les images se déroulaient rapidement, et une fois en marche, il n'y avait pas moyen de les arrêter.

*

Category: 

EXPOZITIE TEODOR HRIB LA MUZEUL DE ARTA TULCEA

Photobucket

In perioada 6 martie - 31 mai 2008, Muzeul de Artă din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea organizează o expoziție temporară cu operele cunoscutului artist de notorietate națională și internațională Teodor Hrib. Manifestarea iși propune să prezinte publicului vizitator tulcean 146 de lucrări printre care, pentru prima oară, vor putea fi admirate și 15 sculpturi cinetice. In cronica plastică intitulată "Paradisul comic - amar" al lui Teo Hrib, Corneliu Antim scrie că "O expoziție semnată Teodor Hrib, unul dintre cei mai prestigiosi, dar și enigmatici graficieni ai momentului, este aproape o rara avis! ... Dar adevarata probă de virtuozitate plastică Teo Hrib o demonstrează, cum era și firesc, în desenele sale și, surpriza, în câteva dintre eseurile picturale pe care le expune... între toate acestea, artistul strecoară antitetic câte o notă gravă, în cheie parabolică și inteligent speculată compozițional ca în suite de Exoduri desene și obiecte grotesc suprarealiste, amintind cumva de galeria caracterelor hogarthiene. Lucrări incitante, de o frumusețe frustă, modelate sensibil în lemn de nuc, păr, paltin și alte esențe de o plasticitate tactilă și expresivă inobilate de accesorii alămite, traforate, elocsate... " Iar cunoscutul critic și istoric de artă Maria-Magdalena Crisan subliniază "Pot spune ca Teo Hrib este un artist total, familiarizat cu o varietate de mijloace de expresie, are plăcerea scrisului și cred că aceasta s-a dorit a fi o expoziție eliberatoare".
Vernisajul expoziției a avut loc joi, 6 martie 2008, ora 16.00, în sediul Muzeului de Artă Tulcea, Strada Grigore Antipa, nr. 2.
(din articolul lui Irinel Calin, Joi, 06 Martie 2008, ziarul "Acum" Tulcea)

Category: 

L'Atelier numérique : informatique et architecture, actualité numérique

Images de synthèse et architecture
Scénario d'utilisation et outils

mercredi 2 avril 2008, 15h-18h et 18h-21h

Microsoft Office 2008 pour Mac
Lancement et présentation

L'Atelier numérique : informatique et architecture, actualité numérique


Organisé par l'Ordre des architectes d'Île-de-France avec M.Studio et ACTH, mené en partenariat avec la Mission de la formation continue à  la Direction de l'Architecture et du Patrimoine (DAPA).

Category: 

Pages