CRITICA

« Impactul virtualului » Bianca MARCOVICI de BORIS MARIAN

Pe poeta Bianca Marcovici-originară din Iași, stabilită în Israel, la Haifa, în 1991- o reprezintă cele peste 20 de plachete, unele în traducere (germană, franceză, ebraică). Am primit cu bucurie recentul volum « Impactul virtualului » ( ediție proprie), după ce îi recenzasem volumul « Cireșe amare sub Katiușe » (RE., aprilie, 2007).
Fără reținere, putem spune că lectura fiecărui nou volum al poetei produce impact, ne șochează sinceritatea ei îmbinată cu o capacitate de exprimare care convinge. Ea nu " se joacă" scriind, desi există și poezie ludică, "jocuri secunde", calofile, inclusiv cele " brumăriene" ) de la Emil Brumaru, cel care a subscris la debutul Biancăi Marcovici).
De unde vine putera de a termina o cursă, probabil din interior, alergând spre interior, scrie în prefața autoarrea, în fapt, un micropoem aforistic.
Remarcăm o subtilizare a limbajului: " Privind spre Dincolo de zare/ un text la care vreau să-i fac ramă/ în culorile avertizoare, ultrafosforescente". Total citabil este poemul " Lamentări de toamnă". Poeta este sentimentală, dar, ciudat, în multe poeme reprimă ghioceii " necesari", brândușele care grăiesc singure. Ne oprim la sintagme originale " Viclenia ân cinci părți" (ca un concert simfonic), "ochi de șerpi albi" s.a. "Morților nu le poți cere iertare/ dacă le-ai pângărit amintirea," este un final de poem remarcabil. Apoi " să vorbim în șoaptă/ ascultând Hatikva". Există la Bianca Marcovici o experiență de viață bine acordată cu poezia pe care o scrie (și invers), adică poezia viața coabitează fără demarcații. Iar viața este dură. Poeta se autosuspectează uneori " e parșiv de frumos ce poți să scrii". Dar este personală " Niciodată nu mă pregătesc pentru tine- spontan îți redau cum sunt". Volumul este la fel de interesant ca orice scrie poeta Blanca-Bianca )la debut semna, eminescian, Blanca (" Azi s-a mai uscat o petală", "cad frunze- neconconcurență", frumos ca și "zăpezile de altădată". Nostalgia o prinde bine, glasul civic fiind un pericol pentru orice poet. "Un fir nupțial mă îmbie," rarisim vers! Mai există și acel farmec al pendulării Iași-Haifa, cu Muntele Carmel străjuind prezentul. "Dragostea apare ca un Dumnezeu orb": de ar fi auzit Borges acest vers!

Category: 

Geneza niramiană în șase timpi

Institutul Cultural Român din Madrid a organizat, în luna Decembrie 2007, expoziția omagiala dedicata lui Constantin Brâncuși, intitulată "Brâncuși: E=mc2" a pictorului Romeo Niram. Artistul de origine evreiască s-a născut în 1974, la București și locuiește în prezent în Spania. A studiat Pictura în cadrul Academiei de Arte Frumoase din București. Printre cele mai importante realizări artistice ale sale sunt bine de menționat picturile cuprinse în seria Eseu despre Luciditate, din 2006 și ciclurile "Brâncuși: E=mc2" și "Diario-Eliade-Ensayo" din 2007, prezentate in expoziții individuale in Spania și Portugalia.
Pe lângă activitatea artistică, este implicat în mai multe proiecte culturale de promovare a valorilor românești și de crearea de legături artistice și culturale între România, Israel, Spania și Portugalia. Astfel, în 2004, fundează Diaspora Româna și Moldavă, un ziar de cultură, bilingv,iar în 2005, fundează revista Niram Art, dedicată divulgării și promovării artei românești în contextul european, revista publicând până acum peste 50 de artiști, critici de artă, scriitori și poeți evrei români. În 2007, revista a primit Premiul MAC Presă pentru cea mai bună publicație de artă din Portugalia, decernat de Mișcarea de Artă Contemporană din Portugalia.
___________________

În 1508, sub oblăduirea aprigului papă Iuliu al II-lea, Michelangelo (care începuse să se iscălească, de pe atunci, și "sculptor") avea să înceapă, cu mărturisită caznă și în contra imboldurilor sale lăuntrice de "cioplitor") decorarea tavanului Capelei Sixtine de la Vatican, operă murală încă fără egal în întreaga istorie a picturii.

Doar Michelangelo a mai putut, după cincisprezece ani, să se întreacă pe sine când, la stăruințele lui Paul al III-lea, s-a decis să picteze, în 1537, Judecata de Apoi, colosala frescă ce acoperă peretele din fund al capelei. Patru ani i-au trebuit lui Buonarroti să-și desăvârșească zisul, ducându-l dincolo de hotarele bănuite ale cutezanței artistice. Pretutindeni vedem antropomorfismul său exacerbat și energic: o supralume de atleți musculoși și goi, triumfători sau damnați. Nimeni până la el, și mult timp după aceea, nu a mai îndrăznit să izgonească din cer "moliciunea" cucernică și temătoare, izvorâtă din simțământul creștin al ființei, și să o înlocuiască cu "vigoarea" paranoidă și sfidătoare, născută din propria-i Biblie despre Om. La Michelangelo, personalismul energetic, dacă îmi este îngăduită expresia, atinge plinătatea sa artistică.

Patru sute de ani mai târziu, Constantin Brâncuși va "detrona" grandilocvența renascentistului, opunându-i cu îndârjire o nouă paradigmă a măiestriei sculpturale, înlocuind antropomorficul cu scheumorficul. Altfel zis, arta sa va coborî în abisurile minții și simțirii, pentru a scoate la lumină Ideea și Simbolul îngemănate în universalitatea Formei. Răspunsul lui Brâncuși, ca și cel al lui Einstein pe tărâmul fizicii, este, astfel, o nouă cosmogonie.

Aceste rânduri preliminare nu sunt o simplă divagație, ci mi-au fost prilejuite de un anume tablou, "Die Gottesformel" (Formula lui Dumnezeu), din expoziția lui Romeo Niram, prezentată, la Institutul Cultural Român din Madrid, sub incitantul titlu Brâncuși: E=mc2.

Category: 

Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr

Photobucket
Rosée pleurante (Plânsul de rouă)- Ioana Geacăr,
Traducere în limba franceză de Marius Băditescu
Collection Franche Lippée - noiembrie 2006


Editions Associatives Clapà s - Collections Franche-Lippée nr. 293 ne-a oferit o surpriză deosebită la finele anului 2006 prin publicarea unor poezii în limba franceză a colegei noastre Ioana Geacăr în traducerea lui Marius Bădițescu .
Casa de Editură « Les Editions Associatives Clà pas » este organizată de « ASSOCIATION DES ECRIVAINS DU ROUERGUE Rodez » ce are preocupări literare diverse, de la expoziții, lansări de cărți de poezie, proză, până la spectacole oferite publicului iubitor de artă.

Category: 

Boris Vian & O lume de lucruri

boris vian


Intră în lumea stranie a nuvelelor lui Boris Vian și vei simți un impact dur, cum te-ai trezi în mijlocul străzii secționate, dedesubt - golul, drumul l-ai putea relua de partea cealaltă, dar peisajul ar fi cu totul schimbat. Sau cum ai călători dintr-o bucată de puzzle în alta și ele nu se potrivesc, făcînd parte din decoruri diferite... Textele sunt fragmentele unui puzzle cubist.
Sigur e doar faptul că lui Boris Vian nu-i place firescul, întotdeauna remarcă obiectul care iese în evidență, tot ce strică ordinea, tot ce strică normalitatea.
Principala tehnică a acestei narări creatoare de inedit este fragmentarea unor discursuri paralele și amestecul lor. Harababura controlată creează mister, fascinează ca tablourile cubiste ale lui Picasso.
Scriitorul mînuiește un limbaj frenetic cu dexteritatea unui compozitor de jazz așa cum a și fost în realitate.
Pe Boris Vian trebuie să-l citești cu creionul în mînă, ia-ți notițe, poți să faci școală pe el, fiecare nuvelă a volumului "Blues pentru o pisică neagră"are o virtuozitate și libertate creatoare cum numai în free jazz întîlnești.
Dacă vrei, poți găsi poanta fiecărei povestiri, alegoria războiului și a lumii agresive, fiindcă au fost scrise în preajma războiului, dar mai ales nebunia și ritmul provocate de amestecul de secvențe dure și calme, de acumulare de acțiuni, de verbe, de faze suprarealiste, sau îmbinări cubiste.

Category: 

Pages

Subscribe to RSS - CRITICA