Vorbea. Vorbeam. Cuvintele-i erau tot mai rare. Vorbește. Se înnoptează de la un cuvânt la altul, de la o silabă la alta. Și privește obiectele, culorile dispărând încet, retrăgându-se în propriile umbre, le vede dizolvându-se, privirile-i sunt tot mai pătrunzătoare. Doar albul rezistă întunericului. Care se adună. Până când -
B
Aprinde lumina; se aprind și culorile. Care erau acolo, închise în ele însele. Formând un singur chip fără trăsături. Măștile nu se deschid. Fără chip. Dintr-o gură de păianjen s-au țesut fire de sens. Un fir a scăpat. Sensul și noi ceilalți. Albul paginii ne orbește. Scriu. Albul e nesigur. Deodată noaptea înaltă a unui cuvânt.
