Random Creations

Displaying 1 - 1 of 1

Septembrie la sfîrșit...

Creation Category: 

 
  
  
Colaj cu Adrian Grauenfels

Și apoi să rostim în ordinea firii
un cuvînt taumaturgic
ca după un ultim val ce-și retrage de la țărm spuma iluziei,
dimineață de lumină așteptînd un tren în blînda captivitate
a hîrtiei,
un fum de țigară izbit în oglinzi
aripi fixate spre nord
întîia ploaie căzută peste noi și frigul,
nici o durere nu e mai caldă în Septembrie
ca plecarea cu fața spre tine
doar eu sînt banca de lemn, peronul murdar,
în sală...tăcere desăvîrșită scrisă cu litere mici
într-o epocă de decadență
numai inima mea strigă cu disperare
în ritmul inimii tale
mai departe decît moartea,
această profeție care ia totul fără să dea nimic în schimb,
niciodată...

Tu, Hamlet al melancoliilor mele de lemn
pedepsește-mă cu nefericirea ta,
înfrunzind...
(Odessa)

*****

Să facem numerologia acestui cântec
Septembrie are 30 de zile, Toamna este una pe an
rănile se numără doar după o călătorie
indivizibil Timpul rămâne singur pe banca din gară
câte cuvinte pot descrie o dragoste?
beția are nevoie de doi
un felinar, o țigară, poate o roză ofilită
un calendar incaș pe care scrie metuka
citesc numere cioplite pe pragul casei tale
toate sunt complexe și toate imaginare...
(Rameau)

Recent Creations

Displaying 1 - 5 of 835

« Pourquoi j’ai écrit le livre Les Mythes fondateurs de l’antisémitisme. De l’Antiquité à nos jours » ? par Carol IANCU

Creation Category: 

« Pourquoi j’ai écrit le livre Les Mythes fondateurs de l’antisémitisme. De l’Antiquité à nos jours » ? Allocution prononcée le 19 mars 2019, à Paris, dans le Grand Salon de la Sorbonne, lors de la remise du « Prix Seligmann contre le racisme » pour l’année 2018.

autour de la tour des mots XX

Creation Category: 

dorénavant

découvrons-nous

la tour raccordée

de plus longtemps

au monde subtil

séduite

par la grandeur des mots

sous les absolus berceaux

là-haut au-dessus

de l’échafaudage des vocables

qui n’appartient jamais

aux terriens

tandis la citadelle sonore

s’éloigna au solstice

encore vivante

en laissant les pénombres

de la détresse partout

accablantes

tout simplement

retourna-t-il

l’accordeur des âmes sauvages

de l‘autre Lumière