Așa arată perfecțiunea ca tine netulburat între zugrăvirea unei catedrale și o cutremurare în fața divinității esti ca în somn, timpul cînd universul se facea om în ochiul inimii mele și am fi fost contemporani cu începutul, cu devenirea mai mult decît se vede sub masca propriului pustiu, privește strada, oamenii care reflectă forme ei trăiesc ca și cînd verdele sau pămîntul n-ar face parte din ordinea cosmică, privește-i cum ratează liniștea lor purtîndu-se ca și cum n-ar avea-o restul, o iluzie dormind sub șapte peceți, am vrea să ne luăm în brațe peste tot în temple și biserici, o pasăre albă femeia dinlăuntrul tău...
Il serait surprenant que l’univers se soit matérialisé par hasard. Mais peu importe ! Ou alors, c’est la seule question que l’on devrait peut-être se poser. Chaque matin je vois naître la marée, et chaque soir se retirer.
Il serait surprenant que l’univers se soit matérialisé par hasard. Mais peu importe ! Ou alors, c’est la seule question que l’on devrait peut-être se poser. Chaque matin je vois naître la marée, et chaque soir se retirer.
În martie 2019, International Textile Art Biennial, „CG Den Breughel”, Haacht, Belgia, a reprodus pe afișul ei tapiseria artistei Gabriela Cristu din România.
