ROMANIAN POETRY

Ana Blandiana şi Romulus Rusan în turneu în California

Creation Category: 

Memorie, nostalgie, poezie, literatură şi istorie cu Ana Blandiana şi Romulus Rusan


După participarea la cel mai mare târg de carte de pe continentul american, BookExpo 2015, unde au fost invitați de Institutul Cultural Român din New York, cunoscuții scriitori Ana Blandiana și Romulus Rusan au venit să se întâlnească cu comunitățile românești de pe Coasta de Vest. În California s-au organizat patru evenimente, două conferințe și două recepții private. Ultimul eveniment, gandit ca cel mai festiv, fiind cel de încheiere al turneului, a fost organizat de autoarea acestui articol la reședința ei nou renovată, modern, și transformată în casă-galerie de artă. După o dare de seamă a turneului californian, articolul se încheie cu părerile autoarei despre acești doi oameni talentați și speciali: Prin conceperea și dezvolatrea Memorialui Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet cu toate activitățile afiliate lui, și prin propovăduirea “memorei ca formă de justiție”, Ana Blandiana si Romulus Rusan vor rămâne în istorie ca unii dintre cei mai buni și importanți români din timpurile noastre.

Melancolii

Creation Category: 

Toamna-mi inspiră neliniştea
unui oraş cu zugrăveli albastre
şi teatre din carton decupat,
un buen retiro
pentru îngeri ce nu vor veni niciodată
să-i simţi, să-i vezi, să-i auzi,
la ce mi-ar folosi să întreb cine-a-ncurcat coridoarele
şi scările înainte de somn,
am ajuns tîrziu la acest adevăr bîntuit de
dorade şi midii rămase de la retragerea fluxului
umplîndu-mi nările de parfumul largului

Elegie

Creation Category: 

Mi-e frig
ca noaptea destrămată de cer,
de cuvinte, de timp asfinţit
mi-e zbor un cocor flămînd
după zările tale cu drumuri pustii
că tremur prin scripeţii inimii
ca o toamnă amară de mine,
de ieri, de dor, de departe.

Mi-e întuneric
ca ziua învinsă de iluzii,
de frig, de Cratylus captiv
în faţa unui perete fără uşă,
mi-e tîrziu ca ploaia ce curge
prin venele unui amnezic

Dor de verde stins

Creation Category: 

Uneori coborîm drumul spre noi înşine,
în lumea dinaintea pierderii,
ca şi cum ai jupui crusta de pe o rană
cît mai demn
căci nici un sceptic adevărat nu spune nu vreau să cred,
ci nu pot să cred
şi doar această tărie de-a socoti iubirea-mi
un lucru firesc e tot ce se opune absenţelor tale
acolo unde însăşi zăpada n-a căzut niciodată.

Şi cînd mi-e dor număr degetele pînă la ultimul plic
strecurat printre frunze ca un semn de întrebare,
aparent fără nici o explicaţie

Pages

Subscribe to RSS - ROMANIAN POETRY