Colaj cu Adrian Grauenfels
Și apoi să rostim în ordinea firii
un cuvînt taumaturgic
ca după un ultim val ce-și retrage de la țărm spuma iluziei,
dimineață de lumină așteptînd un tren în blînda captivitate
a hîrtiei,
un fum de țigară izbit în oglinzi
aripi fixate spre nord
întîia ploaie căzută peste noi și frigul,
nici o durere nu e mai caldă în Septembrie
ca plecarea cu fața spre tine
doar eu sînt banca de lemn, peronul murdar,
în sală...tăcere desăvîrșită scrisă cu litere mici
într-o epocă de decadență
numai inima mea strigă cu disperare
în ritmul inimii tale
mai departe decît moartea,
această profeție care ia totul fără să dea nimic în schimb,
niciodată...
Tu, Hamlet al melancoliilor mele de lemn
pedepsește-mă cu nefericirea ta,
înfrunzind...
(Odessa)
*****
Să facem numerologia acestui cântec
Septembrie are 30 de zile, Toamna este una pe an
rănile se numără doar după o călătorie
indivizibil Timpul rămâne singur pe banca din gară
câte cuvinte pot descrie o dragoste?
beția are nevoie de doi
un felinar, o țigară, poate o roză ofilită
un calendar incaș pe care scrie metuka
citesc numere cioplite pe pragul casei tale
toate sunt complexe și toate imaginare...
(Rameau)
