Sunt nascut în Bucuresti, la 7 ani dupa terminarea ultimului razboi mondial, pe Bulevardul Republicii colt cu strada Pictor Luchian, doua denumiri la fel de contradictorii ca si mediul înconjurator în care am copilarit. Tramvaiele din lemn de pe Calea Mosilor, casele cu curte de pe strada Plantelor, pomii fructiferi, reginele noptii, duzii si teii înfloriti ce înmiresmau noptile de vara cu parfumul lor, masinile negre stil Al Capone, cu calandru decupat în jurul aripilor unduitoare si care cu greu mai sufereau reparatii în garajul lui Nea Manole (cel ce amagea ca nemtii au facut asfaltul din pamant batatorit amestecat cu uleiul ars scurs din cutiile de viteza), ghetariile pe roate si centrul de „sticle si borcane cumpar“, vanzatorii de bors, iaurt si braga, toate acestea se deschideau simturilor mele în partea de nord a imobilului în care locuiam.