Ideea acestei cărți mi-a venit a doua zi după moartea maestrului Chirnoagă, adică pe 24 aprilie 2008, și tot atunci i-am contactat telefonic pe cunoscuții comuni care au acceptat, fără rezerve, propunerea mea. Le-am sugerat ca în termen de o lună să scrie propriile amintiri despre omul Chirnoagă. În intervalul acesta am făcut demersuri pentru a lărgi numărul persoanelor care l-au cunoscut în diferite etape ale vieții dânsului. Am reușit, după lungi căutări, să iau legătura cu fiicele maestrului Chirnoagă, Dana Nowicki din Polonia și Marcela Chirnoagă din Belgia (Bruxelles). Amândouă au fost deosebit de amabile, dar numai Dana Nowicki a acceptat să scrie despre tatăl său. Amândouă mi-au trimis poze cu familia Chirnoagă (Gina, Marcel, Dana și Marcela).