Arderea iubitei de Lucian Merisca

Creation Category: 

Arderea iubitei

Lucian Merisca

Arzi, iubito, doar pentru mine te implor ca sã arzi -

Ca sã nu te sperii, la ochi te-oi lega cu-un şirag de cicori -

Având cerul pe pleoape nici n-ai sã ştii dacã mori,

Iar cãmaşã de nuntã-ţi va fi fumul rãcoroşilor brazi.

Am scris poezia asta ca sã nu te doarã.

Mesteceni sfioşi ţi-am tãiat şi adus din alba pãdure,

Rug pentru rugã sã-ţi fac, iar din fragi şi din mure -

Colier, ca sã-ţi apere sânii de-a scânteilor ghiarã.

Am sã pun - frumoase iluzii - pe foc, crengi de tei;

N-ai sã crezi, ai sã râzi, ai sã ceri sã-mplinesc trei dorinţi,

Dar eu buzele îţi voi sigila cu macii fierbinţi

Şi chiar aceastã poezie o voi pune pe foc, dacã vrei.

Sub tãlpi, rug de cãrţi bune, cu iederã le-aş lega -

Ţi-aş alege cu grijã chiar pe cele mai grele şi groase,

Nemaipomenite, de ars în zile geroase

Şi-nflãcãrat te-aş ruga sã rãmâi aici, acum şi aşa.

Focu-l voi face chiar cu inima zilei de azi -

Ştiu cã stelele din trecutul şi viitorul nostru-s prea reci.

Ţintuitã cu lanţuri de flãcãri n-ai sã mai pleci -

Arzi de tot, iubito, în sufletul meu, arzi cu tot cu el, arzi.