Dolor
Angela Nache Mamier
Editions Clapàs, novembre 2007
Collection Partage, n°29.
Bilingue français / roumain.
Traduction de Angela Nache-Mamier et Pierre Mamier,.
relue par Viorel Zegheru.
Prefață
Această poezie ne emoționează pentru că suscită cu atât mai multe comori cu cât acest popor român (și țiganii săi) este sărac : alchimie a durerii, ar fi zis Baudelaire.
Suntem sensibili la accentul de revoltă al cărții.
Aceste poeme sunt acțiune, putere a Cuvântului care crează o lume, cum zice Geneza. Sunt cu atât mai emoționante cu cât angajamentul lor evită discursurile lungi, demonstrațiile patetice care dau lecții : în timpul și după dictatura lui Ceaușescu, aceste versuri lasă să se întrevadă ceea ce mulți uită să privească, cotidianul plin de cruzime al unui popor în derivă. Câteva instantanee, care sunt în același timp viziuni revelatoare, au darul antitezelor, contrastelor evidente, valorând de o mie de ori mai mult decât mii de analize politice sau istorice.
Mici poeme, chiar scurte, dar expresive, de un laconism inspirat.
Stilul este modern, dar deloc obscur, imaginile uneori suprarealiste, dar niciodată absurde. Termenii revin, obsesional : « noroiul », « Cristul-Altar », dar și refrene sfâșietoare care conțin la sfârșitul poemelor sunetul [an], plin de sânge și surâsuri inocente.
Cuvintele sunt pline de sens sugerând de manieră magnifică inversarea valorilor. Acești țigani sunt în cele din urmă mai umani decât cei care îi dezumanizează, mai demni decât cei care nu vor să-i recunoască, mai mobili și mai vii decât carcasele de mașini și pneurile plesnite pe care se odihnesc.
Culoarea fraselor se lasă « citită » : pe fond roșu și negru, singurii care sunt luminoși sunt acești « cerșetori multicolori » !
De-a lungul lecturii, înțelegem în ce măsură aceste formule care vorbesc de Timp sunt ecoul nostalgiei echivoce resimțite de autoare față de România sa natală. Acesți țigani sunt emblema semenilor deportați, evreilor și imigranților secolului 19 părăsind Europa, ori indienii paria…
Recitind cotidianul lor, scriitoarea îl leagă de situații terestre, dar și de patria lor spirituală.
Ni se pare că acestă poezie este religioasă în sensul etimologic al termenului, pentru că ea pune în relație oamenii și Divinitatea.
De altfel, Advent, Copac-Altar, Crist consolator, Dragostea, Eternitate, Arca se opun la « paradisul aparent » al modernității și idolilor « divinității / cu privir goale, indiferente ». « Exterminatorii / Ingerilor lor păzitori » amintesc Apocalipsul, cuvânt care înseamnă Revelație…Scribul și viziunile nocturne ale poemului «Simfonie», nu confirmă faptul că această scriere este apropiată de misiunea poetului-profet, priveghetor inspirat ?
Montpellier, 26 iunie 2007
Prof. Anne et Frédéric Miquel
Scriitori din Montpellier
Poeme :
Angela Nache Mamier