M-am obișnuit să-mi torni poemele la cafeaua de dimineață sunt ca aburul bărbatului din mine căruia niciodată nu am să-i recunosc fața.
chiar daca l-aș întâlni pe stradă aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit… fără să-l știu doar o tresărire aș avea privindu-i ochii de sub pleoapa albastră întrezărind pescarul atent la momeală iguane încalzindu-se alături piroga sa e departe ca o epavă.
nu mai încerca să mă ademenești mâinile tale sunt ca de gheață prinse în șuruburi ca o marionetă. nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par. alunecând alunecând de pe o altă epavă.
Uneori scriu direct e-mail-ul e concentratul care vreau să ți-l fac cunoscut impresia fulgului căzut brusc pe buze il guști îl speri. zici că e un miracol. treci peste mizerabila ființă cu tractorul întorcând troiene peste el, cu șenilele inimii.e și asta un experiment să-i spui cuiva adevărul în față, chiar de El scrie sub o pictură celebră conținutul său e un fiasco acoperit de pleoapa nevederii chiar dacă tipa își suge degetul de la picior îi mai dau si eu un deget …chiar și o mână. fotograful și-a ars degetele cu substanțele iritării Alba îl iartă. viclenia nu-l ajută. caută alt cerșetor neumilit de moneda ta vociferă. te înteleg. fii sigur. umilește-ți câinele și ai să simți. partitura e în cheia sol. cheia victoriei. ai pierdut majorul chiar și acordul final o ghioagă în gong. nu știi să scoți din sunet poemul.
Din volumul "Espresso dublu la Ierusalim", Editura Haifa, 2008
Le collines tout autour de la cime attendent la tombée de l’ombre sous les cils ensommeillés du soleil, le bloc de basalte qui gronde en roulant et la lave qui fera tomber en gouttes sur leurs corps l’orgasme des anges. Je prends cette photo sur le même film où j’ai immortalisé à la fin de l’été, en Galilée, le général Colchique agitant la baguette de l’automne, la broussaille ondoyante au-dessus du ravin d’un ruisseau au désert de Judée et les nattes de sable tressées par les dunes sur la plage jaunissante des nudistes dans le livre des confessions de Nueba.
Les putains tout au long de l’asphalte furent créées le huitième jour en hommage aux myopes qui n’ont jamais quitté le seuil de leur porte.
