ROMANIAN POETRY

In sacrum facere

Creation Category: 

Sub ramuri de tei înfloriți
sînt nopți albe
care te însoțesc pretutindeni
fără măsură,
slăvind aproape elegiac
strigătul acesta în schimbul iubirii,
certitudine dulce, crudă
și uneori amară
după o lungă ședere într-un ochi
albastru...

 

 
  

 

cusătoreasa de pietre, de Angela Nache Mamier

Creation Category: 

 



la mediterana

 

 

miranda culege cioburi scoici

 

comori ascunse-n nisip

 

azi a găsit resturi, farfurii din 1900

 

degetele tremură

 

viața burgului se întinde la picioarele sale

 

gunoaiele se aruncau pe nisip

 

miranda și canișul mimoza scrutează orizontul

 

plaja spălată de furtună

 

cusătoreasa de pietre are în buzunare

 

cioburi sârme culori bibelouri

 

portrete caleidoscopice

 

marea spală tălpile goale și reci

 

între aer apă cer și pământ

 

miranda lipește pietricele figurine multicolore

 

cu un clei vârtos și ieftin

 

de la pescari

 

buzunarele sale buzunarele mării

 

poartă păpușile mici amazoane sirene

 

legănate de maree

 

în registru minor.


Această idee de mine însămi

Creation Category: 

Cu încordarea gîndului smuls
din ochiul inimii, aș vrea s-aud
strigătul Spaniei din albumele de capricii
egal cu timpanul de la Moissac sau cu acela de la Autun
și să pot intra brusc în umbra din pînzele lui Chagall
niciodată gratuit,
ci din străfundul fricii, la fel ca Young
deși în felul său atingerea extremei e doar o chestiune de fond

fără îndoială în Octombrie îmi vine
să întorc spatele somnului pînă la nuanțele de gri nomad,
o ceață palidă ca o pelerină ce se ridică
ușoară, în vînt de augurium
celui chemat să le pătrundă tainele
și unde eu devine altul prin indiferența față de iluzie,
totul desfășurîndu-se ca un ceremonial
în tăcere și cu foarte mult soare curgînd
pe pietre, singurele martore ale dragostei mele
și așa pironită ca liliecii pe uși de oțel

limba n-are de gînd să mă înțeleagă,
nu e mulțumită de mine
și totuși cînt cu această a treia voce, dincolo de orice
forme trecătoare, care apar și mor în vid
neîncetat....
 

 
  



Imaginare tablouri vivante, mai puțin ceea ce reprezintă

Creation Category: 

Am mîngîiat frunze netede, palmate,
altele zimțate și tot felul de scoarțe aspre
compensată de așa-zisele fericiri mărunte
de zi cu zi,
de aceea poate și nevoia de-a transcede
neîncetat lumea și viața
culorile cerului
și ale pădurilor de pe gresiile de Kliwa,
eu care credeam că viața omului
nu se măsoară prin numărul de respirații acumulate
ci prin acel Ceva, Unic și Complex
care-ți taie respirația o singură dată
în fiecare dintre viețile prin care trecem
și ai vrea doar să te cuprindă și pe tine
în îmbrățișarea lor, minute lungi...

Mi-era dor să mă întîlnesc cu Mine,
de la sinele interior către absolut
probînd principiul că Natura nu renunță
la nici o achiziție a sa și
predispune mintea la frînturi de conversație
amintiri și digresiuni,
exceptînd, poate, momentul unei dureri
chiar înainte să revină, toamna
în cautarea unui "om"
transcris de auguri în Libri Tagetici,
cel puțin tot atît cît Parthenonul neatins de vreme
țîșnește dintr-o rană,
o adiere de vînt, o undă pe apă.

Numai gîndurile mele nu te-au ajuns!

Cei care se găsesc, se descoperă pe ei înșiși,
se întîlnesc odată și odată cu ei descoperă Totul!

 

 
  

 

 

Destrămarea lucrurilor înainte de Giotto

Creation Category: 

Întotdeauna m-a fascinat Goya,
pentru teribila sa incursiune în
străfundurile zbuciumate
ale sufletului omenesc
atent la clipa trecătoare, la mugurii ce se deschid
de la verde închis la tonurile în degradé
fără îndoială, să alegi cînd apune soarele
este fapta unui original sau a unui nebun
perseverent al absolutului în al treilea pătrar
uitîndu-și trupul și spiritul golit de gînduri
într-o singură zi
după criteriile noastre obișnuite,
cînd totul pare să capete forma unui zid
sau mai bine, pauza unei tăceri
și de ce nu, a unei morți anunțate

Iată timpul desfrunzirii, cînd trebuie
să trăiești infinitul din clipă...

 
 
  

 

 

o anumită întâmplare

Creation Category: 



o anumită întâmplare
deschide sezonul la fluturi
sau numai silueta acelui bărbat
printre mobile stil,
haine vechi, pendule,
încercănat de-atâtea clepsidre
ca-ntr-un archimboldo
abia descoperit
reinventat pentru uzul casnic

unicul
după care începi să răsfoiești
anotimpurile
în vârful picioarelor

să nu trezești
cu impertinența ta
indecentă
de a gândi altceva
indivizi monotoni,
ce-și târăsc
diminețile papucii
exasperant
printre tabieturi învechite
cu iz de naftalină
aparențelor inutile
ce decorează
până la refuz
viața

în depărtări palpită
siluete estompate
carnavalul de la Veneția
gondole de ceață
croaziere decupate lasciv
din pliante străvezii
top secret

...o anumită întâmplare
deschide senzual
sezonul la fluturi...

Între inefabil și tonuri din Noile Hebride

Creation Category: 

Cîteodată mă dor cuvintele
la capătul dinspre nord al iernii,
alteori sîngerez sub frînghii de ape și-mi pare
că nu mai aud nici măcar întrebările, pe care de obicei
mi le pun singură, amețită de soare și regretul de a nu-mi fi de ajuns poteca șerpuită la care duce Karuma.

de mîine mă voi privi din nou în oglindă
mai tulbure, mai gri,
cu un suflet bîntuit de îndoieli
de parcă asta mi-ar fi singura datorie
irepetabilă,
a failure of feeling, altfel, nimic care să mă deruteze
din ceea ce se cheamă un peisaj obișnuit
într-o altă ordine, după colț, pe furiș
crengile unor arțari bătrini amestecîndu-se cu lumina
într-o formă de fugă la două voci,
noi înșine străini în propria-ne viață.

dincolo de formele cu care ne-a obișnuit
neoclasicismul,simt gustul  palmelor tale
și știu că ne aparținem cu ochii închiși

pînă la sfîrșit...

 

 
  

 

Miresme de anul trecut, unde n-au fost niciodată

Creation Category: 

Am ridicat un zid acolo unde cuvintele
tind să devină contrarii
și zăpada nu cade niciodată înainte
sau mai tîrziu decit visul unei depărtări în care
poți dispărea ca și cum ai fi propria ta fantomă
la polul opus al lui Don Quijote,
dintr-o după amiază înaltă și plină de soare...

așa cum sînt lucrurile de cînd lumea
și te afli lîngă cineva care este pe moarte,
nu negi ceea ce se întîmplă și ceea ce simți
din rațiuni de pură complexitate
cu nimic mai prejos de florile cireșului umed de rouă,
doar că de această dată singuri, fiecare între coperțile sale,
înțelegem din ce în ce mai bine că orice răspuns
hrănește o iluzie,
dacă nu cumva un fel de luciditate amară
ce se scufundă în sine, pentru sine,
și neîndoielnic, nu poate fi spus decît prin culori
după cum nici nu există traducere
pentru hîrtia fină, de un roșu palid
si o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea
pe urmele pașilor la ceasul asfințitului...

cîtă melancolie, acum știu că-i e dor cu adevărat,
la ce mi-ar folosi să mă întorc ?

  
  

William Turner - "Fort Vimieux"

Pages

Subscribe to RSS - ROMANIAN POETRY