pe un peron așteptând nuștiuce

nu sunt eu într-o haină roșie între liniile paralele strălucitoare

umbra-mi cade pe cartea unei călătoare se răsfață pe semne mici negre de sus

par furnici puse pe ciupit

umblu într-un săculeț de carne

mă strecor greu printre alte săculețe

ne ciocnim abia ajung în intersecție aș vrea să scot zgomote cristaline

strada asta pare nouă când o față-mi zîmbește

din gelatină

ființa ei e alcătuită din celule fericite îmi spune că am ajuns

dar

se deschide

un labirint subteran cu săgeți cifre pe pereti la fiecare lungime o mutare

daca gresesti merg înapoi înapoi e mai prietenos decât înainte

poate am să-ntâlnesc un inorog sau pe spiridușul care cunoaște

întotdeauna o scurtătură

și totuși înaintez două pătrate de umbră am dreptul să merg mai departe

unde se termină întunericul ăsta de unde a-nceput? de la-nceput

iar două lungimi două pătrate de umbră mă odihnesc

pe perete negru puncte albe se ating intr-un alt punct

și totul se mișcă

călători cu fețe gelatinoase și genți mari în care ar intra și un mort

acoperă ochii de ocru întins și linii negricioase/ o acuarelă

șase puncte albe

pe un cadran negru

pot să încep tot

prima din nou