O veste deosebit de tristă mi-a marcat săptămâna trecută: cunoscutul scriitor Ion Hobana, un mare și de neînlocuit prieten din sfera anticipației românești, a murit.

Împlinise în 25 ianuarie 80 de ani și reușisem să-i transmit telefonic ca de obicei, tradiționalele urări de aniversare. Retrospectiv, rememorând ultimele sale cuvinte, îmi dau seama abia acum că au fost mesaje discrete de adio. Nu am știut că este extrem de bolnav și nici că, după acest eveniment, starea sa de sănătate avea să se înrăutățească, ducând spre finalul inevitabil.

Lucrase foarte mult în ultima vreme la o carte importantă, știam, în ciuda maladiei sale incurabile și neajunsurilor provocate de alte evenimente, dar a reușit, se pare, să-și vadă publicată ultima sa carte la Editura Academiei: «Peste o sută și o mie de ani – O istorie a literaturii franceze de imaginație științifică până la 1900».

Recunoscut ca maestrul incontestabil al anticipației românești, Ion Hobana a condus în egală măsură, cenaclul Marțienilor de la Uniunea Scriitorilor, unde ca amatori, am participat nu o dată, invitați fiind, alături de Mihai Grămescu, Alexandru Ungureanu, Cristian Tudor Popescu si altii.

Acolo i-am întâlnit alături de Ion Hobana, pe mulți scriitori sf: Vladimir Colin, Adrian Rogoz, Sanda Radian, Dorin Dorian, George Anania, Romulus Bărbulescu, Voicu Bugariu, Horia Aramă șamd.

Ion Hobana (Aurelian Manta Roșie) s-a născut pe 25 ianuarie 1931 la Sânnicolaul Mare. Pasionat de literatură, a publicat prin diverse reviste poezii, povestiri, eseuri, romane, respectiv cinci volume de versuri, printre care Centru înaintaș (1954), Caleidoscop (1958) Orar de vacanță (1962) și romanul Sfârșitul vacanței (1960). La începuturile carierei sale a publicat cărți pentru copii, ilustrate nu o dată și de Burschi Gruder cu care era prieten.

Se consacră definitiv însă SF-ului și ufologiei, acestei avangarde atât de controversate ale curentului mainstream, și putem menționa ca a debutat in science-fiction in 1955, în revista Știință și Tehnică, cu povestirea Glasul mării. Va publica mai târziu, în Colecția de povestiri științifico- fantastice și mai târziu, în cărți astfel: nuvela Ultimul văl (1957), volumele de povestiri Oameni și stele (1963), Un fel de spațiu (1988) și Timp pentru dragoste (2009, Editura Bastion), versiunea teatrală a Omului invizibil, după H.G. Wells (1974), pusă în scenă la București (1974), Brașov (1976) și Iași (2008).

În ianuarie 2011, volumul de povestiri Timp pentru dragoste, apărut în 2009 la Editura Bastion, este preluat, ca ediție definitivă, de către integrala science fiction și fantasy Seniorii Imaginației (Editura Eagle), readucând pe copertă titlul Oameni și stele. Volumele sale dedicate fenomenului sf și actorilor acestuia sunt: Viitorul a început ieri (1966), Editura Tineretului; Imaginile posibilului (1968), Editura Meridiane; Vârsta de aur a anticipației românești (1969), Editura Tineretului; Maeștrii anticipației clasice (1975), Editura Minerva; Science fiction. Autori, cărți, idei, vol I (1983), Editura Eminescu; Literatura de anticipație. Autori, cărți, idei, vol II (1986), Editura Eminescu; Un englez neliniștit. H. G. Wells și universul SF (1996), Editura Fahrenheit;. Triumful visătorilor 1998, Editura Nemira, cu Julien Weverbergh, un elogiu celor care au prefigurat în opere de ficțiune realizările viitoare ale științei și tehnicii. Peste o sută și o mie de ani – O istorie a literaturii franceze de imaginație științifică până la 1900, 2010, Editura Academiei Române.

Romanul Călătorie întreruptă, (1989 – Editura Cartea Românească, 2007 – Editura pentru Știință S.I.T.), este o carte în mare parte autobiografică și a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor București (2007)

Așa cum precizează site-ul wkipedia în pagina dedicată personalității lui Ion Hobana, de unde mi-am permis să preiau titlurile cărților sale într-o ordine cronologică adecvată, în ultimii ani, a inițiat și realizat, la editura Minerva, Colecția Ion Hobana prezintă maeștrii anticipației clasice, din care au apărut până în decembrie 2006 volume semnate de Edgar Allan Poe (Scurtă discuție cu o mumie), Robert Louis Stevenson (Straniul casy al Dr. Jeckyl și al Domnului Hyde), Edmond About (Omul cu urechea ruptă), Jules Verne (O dramă în văzduh), Emilio Salgari (Minunile anului 2000), Karinthy Frigyes (Călătorie în Faremido și Capilaria), Jack London (Ciuma stacojie), Felix Aderca (Orașele scufundate), H.G. Wells (Lumea eliberată).

Ion Hobana a antologat și prefațat o serie de volume printre care: Viitorul? Atenție! 1968, Editura Tineretului; Fantascienza, 1973, Editura Albatros, cu Gianfranco de Turris; O falie în timp, 1976, Editura Eminescu; Fugă în spațiu-timp, 1981, Editura Ion Creangă; Pianul programat, 1982, Editura Kriterion. La multe din aceste lansări am participat și eu, alături de colegii de cenaclu, de-a lungul timpului.

A scris prefețe pentru romane și culegeri de povestiri: Edgar Allan Poe, Jules Verne, Edmond About, R. L. Stevenson, Villiers de l’Isle – Adam, Mark Twain, J. H. Rosny Ainé, H. G. Wells, Jack London, Emilio Salgari, A. Conan Doyle, Jan Weiss, Karinthy Frigyes, Felix Aderca, Stanislaw Lem etc.

Ion Hobana vorbea curent franceza, italiana, rusa iar engleza a aprofundat-o dupa ce a ieșit la pensie prin anii 1990. La o întâlnire science-fiction organizată de cenaclul Helion din Timișoara, m-a surprins prin memoria sa excepțională și pasiunea cu care recita versuri shakespeariene.

În calitate de președinte al Asociației pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate (ASFAN – România), fiind cunoscut ca un ufolog pasionat, Ion Hobana a publicat de-asemenea, o serie de cărți de eseistică și popularizare a fenomenului OZN, fiind absolut convins de existența unor alte civilizații extraterestre în Univers.

Astfel, a publicat: OZN – o sfidare pentru rațiunea umană (1971), Editura Enciclopedică Română, în colaborare cu Julien Weverbergh; UFO’s in Oost en West (2 volume) apãrute in 1971 – 1972 la editura olandezã Ankh-Hermes, în colaborare cu Julien Weverbergh; vol. II a fost tradus în englezã – Londra și New York (UFOs from Behind the Iron Curtain 1975, Bantam Books), francezã – Paris, spaniolã – Buenos Aires; Les OVNI en URSS et dans les pays de l’Est, Henri Laffont, 1976; Les OVNI : En U.R.S.S. et dans les pays de l’Est (Les Autres mondes et leurs énigmes) de Ion Hobana, Julien Weverbergh et Charles-Noël Martin (1979), Viitorul a început ieri : Retrospectiva anticipației franceze, cu texte în traducerea autorului de Ion Hobana 1966; Enigme pe cerul istoriei, 1993, Editura ABEONA-C.E.I.T., ed. a II-a în 1996, Editura AMACONA; Misterul Roswell dupã cincizeci de ani, 1997, Editura Agni; OZN. Observatori credibili – relatãri incredibile, 2001, Editura Polirom,

Jules Verne a fost marele său mentor căruia i-a dedicat traducerile din Călătorii

De asemenea, sunt cunoscute publicațiile sale: Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne (1979, Editura Univers, ediția a doua, substanțial revăzută și adăugită, a apărut în 2000); Jules Verne în România? (1992), Editura Fundației Culturale Române; Jules Verne. Chipuri, obiceiuri și peisaje românești (2004), PRO Editură și Tipografie.

Ion Hobana a fost cunoscut si apreciat de generații întregi de fani ai science-fictionului si ufologiei.

A participat la consfătuirile/convențiile de anticipație din Romania și din Europa, a fost prezent în cenaclurile de studenți și elevi de gen din toată țara: Solaris București, Quasar Iași, HG Wells Timișoara, Henri Coandă Craiova, Helion Timișoara și multe altele.

Sunt de remarcat modestia și eleganța cu care răspundea oricăror invitații literare, indiferent dacă erau într-o capitală a lumii sau doar într-o localitate oarecare. Această noblețe sufletească a rămas imprimată în sufletul tuturor celor care l-au cunoscut.

A încurajat și sprijinit tinerii scriitori de science-fiction, publicându-i in antologiile sale. Mulți dintre aceștia, îi datorează parcursul literar. Nu îi nominalizez întrucat nu îi știu pe toți, discreția sa proverbială fiind o caracteristică majoră a personalității sale.

De-a lungul timpului, l-am invitat pe Ion Hobana la expozițiile de gravură, unde a venit, le-a prezentat, cu sensibilitate și generozitate ieșită din comun.

În 1997, Ion Hobana a fost invitat la cenaclul literar de elevi «Mărțișor» din București unde și-a prezentat cartea Misterul Roswell dupã cincizeci de ani. A răspuns imediat acestei invitații, fără rezerve.

Am avut ocazia să particip și să filmez evenimentul pentru acest mic cenaclu, unde elevii mari și mici, alături de profesorii lor, s-au adunat în număr foarte mare să asiste și să îl cunoască personal și unde, efectiv, îi sorbeau cuvintele, parcă așteptând din clipă în clipă apariția paradoxală a unui extraterestru. Era o legendă vie, un așa-zis clasic în viață al science-fiction-ului românesc.

Foto: Bogdan-Alexandru Ungureanu

Excelent traducător, Ion Hobana a contribuit la apariția unor cărți de gen în străinătate: Polaris, 1975, Insel Verlag; Restant, 1977, Antwerpen/Gent Survey of Science-fiction Literature*, 1979, Salem Press; Grande Enciclopedia della Fantascienza, 1980, Editoriale Del Drago; Science-fiction et fiction speculative, 1985, Editions de l’Universite de Bruxelles; Anatomy of Wonder, 1987, R.R. Bowker, 20.000 pagine alla ricerca di JULES VERNE, 1981, Editrice Nord, Milano; De triomf van de droom , 1991, Hadewijch Antwerpen-Baarn, în colaborare cu Julien Weverbergh. Povestirile Un fel de spațiu și Emisiune nocturnă (Premiul Conferinței Europene de Science Fiction – Fayence, 1985) au fost incluse în antologiile Twenty Houses of the Zodiac (New English Library, 1979), respectiv The Penguin World Omnibus of Science-fiction (Penguin Books, 1986).

Ion Hobana a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Société Européenne de Culture, H.G. Wells Society, Centre International Jules Verne, Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie. În ultima perioadă, Ion Hobana a condus secția de literatură pentru copii și tineret a Asociației Scriitorilor din București, fiind și membru în Consiliul USR.

Premiile literare obținute sunt: Premiul Uniunii Scriitorilor (1969) și Premiul Special Europa SFVârsta de aur a anticipației românești; Premiul Uniunii Scriitorilor (1979) și Premiul Europa Special decernat cu prilejul celui de-al cincilea Congres European de Science Fiction – Stresa, 1980 pentru Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne; Premiul Uniunii Scriitorilor (1983) pentru Science fiction. Autori, cărți, idei. Povestirea “Emisiune nocturnă” a fost premiată de Conferința Europeană SF (Fayence, 1985). Premiul Uniunii Scriitorilor (1996) pentru Un englez nelinistit – H.G. Wells și universul SF. (decernat cu prilejul primului Congres European de Science Fiction – Trieste, 1972) pentru

Pentru întreaga sa activitate pe tărâmul exegezei și promovării SF-ului, i s-au decernat Marele Premiu al Ministerului Culturii și Artei din Polonia (1973), Premiul Special Aripile de aur ale fanteziei (1980) și Premiul World SF (Brighton, 1984).

 Scriitorul Ion Hobana a acceptat invitatia în hiperspațiu la Cenaclul Cenaclurilor.

Este acum alături de Jules Verne, HG Wells, Dan Merisca, Radu Pintea, Alexandru Ungureanu, Vladimir Colin, Adrian Rogoz, Sanda Radian, John Branner și mulți mulți alții.

Ion Hobana a plecat mai departe, în marea sa Călătorie.

Peste timp și spațiu, aud vocea lui: «Dacă nu mă găsiți într-un loc, căutați-mă într-altul. Eu, undeva m-am oprit, și v-aștept». ( Walt Whitman).

ACOLO, lângă prieteni și fani eterni, într-UN FEL DE SPAȚIU.

Adaug acestor rânduri, în memoria lui, un fragment din

Misterul Roswell după cinzeci de ani:

«2. VÂRFUL AISBERGULUI

Printre zonele cele mai frecventate de OZN-uri in perioada marelui val de observații din iunie-iulie 1947, primul din istoria modernă a fenomenului, s-a aflat statul New Mexico.

O trecere în revistă a cazurilor prezentate de Charles Berlitz si Williaro L. Moore, (1, pp. 17-19) ne va convinge de acest adevăr.

25 iunie. Un obiect discoidal, de mărimea unei jumătăți
de lună plină, a zburat spre sud, pe deasupra localității Silver City. Martor, dentistul R.f. Sensenbaugher.

27 iunie. La ora 9.50, W. C. Dobbs.din Pope, a observat un “disc alb luminând ca un bec electric”. După câteva minute, același obiect, sau unul similar, a fost văzut deasupra lui White Sands Missile Range de căpitanul E.B. Detchmendy; obiectul se îndrepta spre sud-vest. La ora 10.00, doamna AppeIzolIer, din San Miguel, l-a văzut deplasându-se în aceeași direcție.

28 iunie. Zburând aproape de Alamogordo, căpitanul pilot F.Dvyn a observat cum „o sferă de foc lăsând o dâră albastră în urmă” trece pe sub avionul său și pare să se dezintegreze.

29 iunie. O echipă de experți în rachete, condusă de dr. C.J. Zohn, a urmărit un disc argintiu evoluând la mare înălțime deasupra lui White Sands Proving-Ground.

30 iunie. Un muncitor de la calea ferată, numit Price; a observat treisprezece discuri argintii zburând în șir indian deasupra Orașului Albuquerque. Îndreptându-se mai întâi spre sud, ele și -au schimbat brusc ruta spre est, apoi spre vest si au dispărut.

Alertați de Price, vecinii lui au urmărit și ei manevrele discurilor.1 iulie. Max Hood, director al Camerei de Comerț din
Albuquerque, a văzut un disc albăstriu zigzagând deasupra orașului, spre nord vest.

Iată și relatarea unei observații efectuate la 2 iulie, publicată în „Roswell Daily Record” la 8 iulie:

Dl. și d-na Dan Wilmot par să fie singurele persoane din Roswell care au văzut ceea ce cred că era un disc zburător.

Stăteau miercurea trecută pe veranda casei lor de pe South Penn., pe la ora 21.50 când un mare obiect strălucitor s-a ivit pe cer dinspre sud-est, mergând spre nord-vest cu mare viteză.

Wilmot i-a atras atenția d-nei Wilmot asupra lui și amândoi au coborât în fugă în curte, pentru a-l vedea (mai bine). L-au urmărit mai puțin de un minut, poate 40 sau 50 de secunde, potrivit lui Wilmot.

Wilmot a declarat că, după opinia lui, obiectul se afla la o înălțime de circa 1.500 de picioare și se deplasa repede, între 400 și 500 de mile pe oră.Părea să aibă o formă ovală, ca două farfurii lipite față în față, sau ca două lighene de tip vechi așezate în același fel.

Întregul corp strălucea, ca și cum lumina ar fi izvorât din interior, nu ca și cum ar fi fost situată dedesubt.

Wilmot a declarat că, privit din locul unde stătea obiectul părea să aibă cam 5 picioare și, ținînd seama seama de distanța față de oraș la care se afla, trebuia să aibă un diametru de 15 sau 20 de picioare, dar era doar o presupunere.

Wilmot a declarat că n-a auzit nici un zgomot, dar d-na Wilmot a declarat că a auzit, pentru foarte puțin timp, un vâjâit. Obiectul a apărut dinspre sud-est și a dispărut deasupra vâr furilor copacilor, în vecinătatea dealului aflat la o distanță de 6 mile.Wilmot, care este unul dintre cei mai respectați și mai demni de încredere cetățeni ai orașului, a tăinuit întâmplarea, sperând că altcineva va mărturisi că a .văzut un obiect, dar astăzi s-a hotărât să vorbească. Anunțul că RAAF (Roswell Army Air Field) se află în posesia unuia a sosit la puține minute după ce el s-a hotârât să comunice detalii despre ceea ce a văzut.”

Ultima frază întredeschide o poartă spre miezul acestui capitol. Să suspendăm însă o clipă mișcarea, pentru a ne confrunta cu o întrebare legitimă: cum se explică această aglomerare de apariții ciudate deasupra unui stat al Uniunii caracterizat prin mari suprafețe aride și un număr relativ mic de locuitori?

Răspunsul cel mai la îndemână este că în New Mexico erau concentrate principalele center americane de cercetare și testare în domeniile nuclear,aeronautic, al rachetelor și al electronicii. Prima bombă atomică fusese experimentată la Trinity Site, lângă. Alamogordo, drept rezultat al eforturilor comunitătii oamenilor de știință de la Los Alamos, reuniți sub egida Proiectului Manhattan.

Pe poligonul de la White Sands erau testate rachetele V-2 capturate în Germania. Iar la Roswell staționa Grupul de Bombardament 509, singurul capabil, atunci, să transporte și să lanseze bombe atomice. Dacă OZN-urile sunt ceea ce par a fi, interesul lor pentru această zonă era justificat.»