Acum, că am văzut unde era (sau nu) Grădina, să ne întoarcem în ea. Deci, Omul (Adam, deh) fusese „așezat” în acea grădină „să o lucreze și să o păzească”. Și să mănânce din toți pomii – mai puțin din unul din ei: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină. Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mînânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” După care i-a căutat un ajutor – și, pentru că nu i l-a găsit, chiar i-a făcut unul: pe Eva.
