Ceva mă împinge să-mi întorc privirea spre țărmul acela unde stă galionul pregătit de plecare te deslușesc din ce în ce mai greu și poate că mă voi întoarce spre el și mai tîrziu, amintindu-mi-l ca un labirint imaginat de Borges de forma unei biblioteci absurde într-unul din hexagoanele fără număr filozofia greacă s-a încheiat în imaginea unui zbor neobișnuit amnezia nu mai este o boală a trecutului împotriva unei banale mori de vînt moartea încă mă așteaptă pe vîrful muntelui în favoarea lui Icar am harul să mă desprind de cuvinte cu mîinile pline de țărînă o născocire a privirii întoarse înapoi doar inima stearpă cu aceleași frunze de oțetar un loc de unde nu putem lipsi prea mult rîvnind absolutul ca mustul din struguri o altă pasăre Phoenix sau aceeași și rugul pe care se mistuie ea, este unicul ei drept la dragoste
Noli me tangere singurul meandru de care mă tem...
