Am aşteptat cu mare curiozitate proiecţia filmului în New York, la aproape un an de la premiera absolută care a avut loc la Festivalul de film de la Toronto, în toamna lui 2011, fiind o mare admiratoare a altor două producţii reieşite din colaborarea dintre regizorul Ron Fricke şi producătorul Mark Magidson, documentarele non-verbale de artă care explorau interconectarea, sensul timpului şi transcendenţa: Chronos (1985), câştigătorul Marelui Premiu la primul Festival Internaţional Omnimax de la Paris (1987), şi Baraka (1992), răsplătit la multe festivaluri de film, inclusiv cu Premiul internaţioanl al criticii (FIPRESCI) pentru cea mai bună peliculă la Festivalul Mondial al Filmului de la Montreal şi nominalizat de A.C.E. pentru cel mai bun montaj documentar.