TRIPTIC cu Luminita Petcu & Marina Nicolaev

Creation Category: 

 

foto Saudek

Nu întelepții lui Rembrandt sînt de vină
și nici statuile grecești nu au motive de tristețe
au surîsul mereu încremenit între lumini și umbre
fără să spună nimic
în timp ce ruinele războaielor fumegă
sub cerul Gorgonei
așa cum soldații cu capetele smulse
nu mor niciodată în genunchi
ci doar respirînd la comandă
iubind la comandă
visînd la comandă
fabricînd cazemate de firesc




s-ar părea că norii vin și pleacă
lovindu-se de munți ca de eternitate
un fel de nebuni frumoși sfîrtecați de dureri
la marginea orașelor cum ar zice Vergiliu
n-avem ce face cu victorii inutile
și nu întîmplător idealul începe
acolo unde sfîrșește indiferența...

(Luminita Petcu) 

***

tu, mamă a celor plecați în timp de război

să împartă strigătele celor chemați la cer inutil

celor uitați înmuguriți pe câmpuri de bătaie cu toate rănile deschise,

 mari lampioane muribunde

să întâlnească armata îngerilor

însângerată și aripa ei neagră

tu, mamă a celor hărăziți să-și întâlnească

murirea mai devreme cu o eternitate
(Marina Nicolaev) 

***

 

am nevoie să știu gustul laptelui tău

cum țâșnește el din rănile unui soldat

cum se prelinge glorios peste morminte

cum îmi trec anii reducându-mă la neant

cum crește spicul înalt peste ogoare

cum se ițește floarea din pantoful ars de război

cum dă vântul castanele jos în furtună

cum scârție ancora, vela, farul, oasele prizonierului

casa, patul, mansarda, desenele după Breugel

regretele tinereții mele ratate

când picură ceața peste umerii poetului

căzuți și ei de atâta vreme trecută în zadar

privirea în gol

paharul cu lapte

călimara lui seacă. 

(Adrian G)