BIANCA MARCOVICI
Puțin blond cu mult farmec, Editura Hasefer, București, 204p., cu o prefață de Paul Cernat.
Figură importantă a liricii israeliene de limbă română, Bianca Marcovici îsi adună, în această antologie, „poeme alese” (deci „cu mult farmec”), desi are undeva modestia să se considere încă „Doamnă Mereu Debutantă”.
Poezia evident, blondei scriitoare are, după cum bine observă Paul Cernat, „o dublă miscare”. Prima, si cea mai evidentă la o primă lectură, este nevoia de repliere spre interior, spre sine (“Toate poemele mele/ amintesc de mine/ le-am scris explorîndu-mă”, ne asigură în chiar Toate poemele) cu intentia de a se apăra de agresiunea lumii exterioare. De aici provine si explorarea spatiului interior, a Vocii interioare, a cărei complexitate provine nu doar din pluralitatea ipostazelor femeii să-i spunem comune – iubită, sotie, mamă, fiică, poetă – ci si din harul ei deosebit, de artistă în adevăratul sens al cuvîntului (care are chiar si ambitia de a unifica artele!) Muziciană, mai exact violonistă, Bianca Marcovici scrie deseori despre trăirile de scenă, de pe o scenă pe care se retrage, „spatele la public/ pumnii strînsi”, pentru a uita „legea junglei” în care cred spectatorii, dar si pentru a regăsi puritatea copilăriei. Si cum, nu de putine ori, muzica o dezamăgeste (Vioara spartă), ea optează, definitiv, pentru „dragostea mea – poezia”, cea dătătoare de senzatii fizice…
Nu poate lipsi, după cum e firesc în lirica unei emigrante, o a doua tendintă: cea spre exterioritate, spre implicarea socială, determinată mai ales de dorinta asumării, cu luciditate, dar si cu căldură, a memoriei si a identitătii evreiesti. Israeliancă mai întîi în „dulcele tîrg al Iesilor”, pe care de altfel îl evocă adesea cu nostalgie, apoi în Haifa, unde trăieste și scrie astăzi, Bianca Marcovici dialoghează, frecvent si cu piosenie, cu traditia strămosilor, „Zidul Plîngerii”, în fond „zidul de sprijin” necesar regăsirii identitătii (Rădăcini, Șaul). Cartea se dovedeste, astfel, o fericită metaforă a căutării si a regăsirii dublei identități, a unui… blond cu mult farmec.
EMANUELA ILIE, IAȘI 
Home
sursa, Revista Poezia, Iași
http://www.poezia.3x.ro/ILIEpr63.html
