eu te lăsasem acolo

chiar mi-am împreunat mânile

așteptându-te

în colțul cald al încăperii

la gura șemineului ultramodern

eu te lăsasem acolo

unde cerul se împreuna

cu glasul tău

ecou , unde ura se stingea într-o silabă

( firele de nisip din clepsidră

vroiam tocmai să le ignor,

în parte reușisem

să-mi însușesc capriciile

experimentului cu nisip, scurs printre degete, precum

victoria de o clipă, Elgar, Salut d' amour! )


eu te lasasem

ascuns în sufletul meu

alb de răspunderi

dar tu ai preferat

capcana nisipului, respirând pe marginea

malului

după ce te-am îngropat până la gât.

mi-am amintit

casnicele echivalente

bărbatul m-a dresat să tac

a dresat totul din casă

câinele, peștii , canarii ,

și florile.

n-a ramas nimic nedresat

fiecare are locul său controlat.

știi, doar dimineața
marea coboară sturionii somnoroși spre țărm
sub iarba cosită se-aud valuri fremătând
de nicăieri
mi-e gând de tine și nu mai sunt
străină prin lume
desemn semn stingher

turme de nouri desprinse din cer
ne rătăcesc mirarea-n semințe
doar dimineața
desemn semn stingher
când te mai văd aducere-aminte

după-amiază vin paseri nebune
rotind peste noi burguri de ceață
flămânde mările ne strigă pe nume
- pe-al meu, pe sub pietre, devreme nu-l spune -

…de m-ai uitat
desemn semn stingher
uitată prin lume
știi, la talpa casei tale umbra mi-o-nchid
spre dimineață…