făcînd libații în spatele vieții
dar fiecare clipă ne cere să trecem un rubicon
peste ruinele labirintului

trist și ridicol cum trece Timpul fără semne
dar nu există altă cale pentru a rămine tu însuți
decît să crezi că Dragostea
merită mai mult decît piramidele
deși tiranul Thebei poruncise să murim
în amintirea lucrurilor
care ne îndemnau să fugim de revolte
și repetam ceea ce știam înlăuntrul măsurii
ca să-mi dau curaj
să nu mă pot smulge din trecut
cu pînzele umflate de vînt
diametral ca-ntr-o natură frustră

în praful fierbinte al deșertului
apăsîndu-mi pleoapele și fericirea
după chipul și asemănarea noastră...