Sigilii în cheie minoră

Creation Category: 

 

 
  

 



Întocmai ca în picturile de pe paravane
îmi place să ningă mult, a singurătate,
apoi să dea înghețul printre frunze
aducătoare de uitare, desigur
acolo unde lumina nu însoțeste încă pașii nimănui
poate doar un subterfugiu vulnerabil imaginat de Rilke
într-o încercare instinctivă de a învăța indiferența,
atipic, după legea iluziilor sale
cu mantia aruncată într-o doară pe umeri,
un orizont dincolo de care sînt posibile noi încercări
unde în ciuda sfîrșitului a tot și toate
speranța continuă să existe cu obstinație,
deși tocmai acum cînd ar trebui să înțeleg cu adevărat
această fugă din abstract în concret
cu mult înainte de răsăritul soarelui
nu mai înțeleg nimic,
nici măcar acel neascuns ce-mi apare dintr-odată
cu toate că fusese acolo mereu,
într-o desăvîrșită luciditate amară
și mi-e dor de ceva
despre care nu știu dacă a existat înainte,
sau dacă dimpotrivă
abia acum începe să existe...