În ce măsură aș putea interveni
în mersul destinului
în crivățul pe care îl încord
trăitului meu din perspectiva morții
de care sînt însemnată în copitele cailor
a rugăciune și blestem
să reflectez karma, un șir de case albe alergînd
prin radarul genelor, ceasul va fi doar un popas
sau umbra unei femei între viață și semn
cu sufletul zdrențuit de tristețe
în noaptea aceasta agățată de crengi
un trup înecat la geamul inimii tale
visînd dragoste laolaltă cu zăpezile
vara în mătasea unei rochii

anotimpuri care te caută pe tine
într-o tăcere mai grea
decît toate durerile trăite vreodată.