Poveste cu stafii

Sunt unii romani ajunși pe-Aiurea, care se cam feresc să se afirme români. Sigut, cu toții suntem "cetățeni universali", inclusiv (mai nou) ai Europei Unite, ce importanță are (noi nu-i dăm nicio importanță) că am fi români? Dar dacă tot trebuie să spunem de unde suntem (accentul de imigrant ne dă de gol), ne dăm din Ungaria, Serbia, chiar Oltenia - dar mai ales din "Transilvania". Nu Ardeal, ci întotdeauna Transilvania. Nu știu dacă cineva a auzit vreodată de Oltenia (putem fi întrabți dacă asta e în Rusia, sau chiar în Ţara de Foc...), dar de Transilvania sigur au auzit: țara de baștină a lui Dracula. Asta face imediat să devenim interesanți, exotici (până nu ne apucă să explicăm ca Dracula a fost Vlad Ţepeș, eroul...). Da, Dracula este cel mai cunoscut personaj românesc, transformat în trademark și material de export...

Cu aceste gânduri m-am apucats ă scriu un articol despre stafii. Șefu mi-a spus: "lasă Unirea, nu mai interesează pe nimeni!" "Atunci Eminescu. Știți, luna Ianuarie..." "Cui îi mai pasă de Eminescu?!" "Să scriu despre ceaușescu?" "Bă, dacă vrei să scrii despre stafii, de ce nu scrii despre Dracula? Iași afară!"

Ce naiba să scriu despre Dracula? Recunosc, nu am citit cartea lui Stocker, nu am văzut nici filmul lui Coppola... dar am auzit că lumea (vestică, ba chiar și de pe la noi) e plină de "vampirologi", de "draculalogi". Șefa lor, Mamma di tutti, se pare că e o canadiancă (țară care nu se poate lăuda măcar cu o casă bântuită de stafii!), care organizează simpozioane "în Transilvania" și Revelioane la Prundul Bârgăului... Ce să scriu eu, care habar nu am?

Pe urmă mi-am făcut curaj și mi-am zis că dracu e întotdeauna mai negru decât pare, și că ar fi o greșeală să limitez prezența stafiilor doar la Transilvania. Uite, am pomenit de trei "fantome" în doar trei întrebări simple (și năroade) puse Șefului. O fi plină țara de stafii, strigoi, năluci, fantome, vampiri... Chiar și pe timpul lui Caragiale erau prezenți (vizibil), nu amintește el despre Bampiru, de cei ce sug sângele poporului suverane?

M-am apucat să mă uit în jur, să văd despre ce pot scrie. Lăsându-l pe bampiru de ceașcă deoparte, dăm imediat de fantomele de teroriști. Au împușcat, au ucis, au "destabilizat" (ba nu, asta au făcut-o cei cu sula în coaste...), au băgat așa o groază în populație că oamenii au sărit la pieptul Salvatorului (cu tot frontul lui). Pe urmă s-a văzut că erau doar niște năluci, nu au existat, ni s-a părut...

Pe urmă au apărut tot felul de "umbre vechi". În noul Parlament, vreau să zic. Am scăpa de ele, dar cum poți alunga stafiile? Cu apă sfințită, ați zice - dar de unde apă sfințită? Poate din Iordan? Că stafiile din biserica română nu mai pot sfinți nici măcar locul (spațiul) ce îl ocupă! Cum ar putea-o face când și ele sunt bântuite de tot felul de stafii ce le alungă somnul? (Prin asta înțeg note informative, state de plată la secu, acorduri de informatori... în mare parte rămase fantome - bănuite că ar exista, dar pierdute prin dosare ținute pierdute.)

Deci, le putem vedea la lucru (vorba vine...) prin Parlament, Senat, Guvern. Care e calitatea unei stafii? Că ocupă locul de pomană. Că cel mult șoptește - dar nu face nimica. Uneori îți strigă în urechi, umplându-te de groază - fără a ieși altceva din asta. Îi recunoaștem? Și sunt niște bampiri ce nu s-a pomenit! Despre unii din ele - vorbesc de stafii! - (nu mulți, e drept) se poate afirma că nici să fure nu știu. Poate că sunt mai imateriale decât celelalte (stafii), se vor, ca orice stafie curată și săracă, amintiți alături de Dracula...

Dar alte "umbre vechi"? Le găsim unde vrem și (mai ales) unde nu vrem. Prin tot felul de comitete, comiții, asociații, uniuni... Să luăm de exemplu Academia (nu am în vedere pe nea Nae Caț). Ajunse acolo (stafiile) de câteva decenii pe tot felul de merite "de clasă", politice, relații și pile... Nu mai poți scăpa de ele! Chiar și acum, când o nalucă ajută pe cineva de "Sus", pac! îl face academician. Pe bună dreptate, își zice năluca, dacă și bampira de Leanța a fost academiciană, eu sunt mai prejos? Nu e. Și să nu se amestece societatea civilă (și asta o stafie!) în treburile noastre, arătând cu degetul la vreo nălucă a noastră cum că a fost o stafie securistă bântuind cercurile românilor fugiți - afirmăm cu aplomb: o făceau din patriotism! Îmi dau seama că stafiile sunt cu mult mai patrioate decât oamenii obișnuiți care, vorbind vulgar, li se cam rupe de simboluri naționale. E drept, stafiile sunt mult mai bine plătite pentru a fi patrioate, și au o pensie ce ține cu adevărat de paranormal!

Alte năluci (să nu le spunem gogorițe)? De exemplu, Justiția. Care justiție, mă puteți întreba. Nu știu, nu am întâlnit-o. Nu cunosc prea multe femei legate la ochi - hehe, cunoscu mult mai mulți bărbați... Despre ea putem spune ca poetul: astăzi o vedem și nu e! Asta pentru că a sublinia că este totuși o oarece deosebire față de Jurstiția de pe timpul comuniștilor. Atunci ea nu era, nici n-o vedeam... Cum se manifestă această Jurstiție (dincolo de a avea, recent, o stafie de ministru care ori nu face nimic, nici măcar nu susură, ori există doar pe o hârtie - nesemnată)? Păi, găsește hârtii pe post de stafii în mai toate dosarele nălucilor, motiv să le tragă un NUP de să le meargă fulgii! Uneori, unele stafii care o populează mai ceva ca vestita casă din Amytiville, arată cu degetul la colege ale domniilor lor care au ocupat posturi (de invidiat) "pe căi politice", numite (ca să vezi! Fantomele pot fi numite! Desigur, dacă ne gândim că și Belfegor, Fantomas, Dracula, Ilici...) și nu "alese", care nu au trecut măcar examenul-fantomă. Iar DIICOT - ce fantomă! Luându-mă avocații ce apără "victimele", modul de lucru a DIICOT e cam așa: ia o carte groasă (să zicem, Pagini Aurii), o deschide la întâplare (nu știu dacă legați la ochi...) și pun degetul pe un nume. Atunci, își spun:hai să îi facem ăstuia dosar! Biata "victimă" se trezește acuzată de tot felul de "aiureli". Doar întâmplător ea, victima, este baron, afacerist, consilier, polițai, ministru... Nu am auzit ca fantomaticul deget al DIICOT să cadă întâmplător pe un nea Vasile Pătlăgea, de la et. 3, cărător cu cârca...

Mai sunt, mai sunt... ce ziceți de bampirismul președintelui? (hăhăhă) "O anumită parte a presei" (nu știu care. A Vântului, a Dinului, a pc-ului...) vântură fantoma sângeroasă a tiranului, a despotului, a celui care vrea să ne mănânce libertățile. Desigur, fantoma de bampir nu are mare putere - decât că e cam harismatic, lucru de mirare la o fantomă (stafiile "normale" nu se bucură de așa ceva); dar râsul lui (hăhăhă) nu mai înșeală pe mimeni - mai ales, nu pe stafiile "deștepte" (sau "băieții sunt "deștepți"? Enfine...)

Ar mai fi Curtea Regală. Ce părere aveți de aceste fantome ale trecutului? Niciuna, desigur, decât că a fost și vrea să devină, dacă i se dă voie, continuatoare a lui Dracula. A supt deja câteva milioane - spun anti-monarhiștii, nebăgând de seamă că cele mai insubstanțiale stafii au supt mult mai mult. Acum a desființat legea salică "a pământului" - precis, tot pentru a suge din plin de la bietul popor. Că sunt aceste stafii mai ceva ca țânțărimea din Deltă, pe când se duc stafiile la pescuit...

În sfârșit, uneori chiar poporul devine nălucă. Dispare ca stafia în bătaia soarelui de dimneață. Unii zic că sunt în Spania sau Italia, alții zic că se uită la TV la povești idioate, alții zic că sunt în crâșmă. Doar pe la alegeri nu sunt. Uneori nu îi materializezi nici cu mici și țuică! Nu se manifestă nici în viața civică - la concurență cu fantomele din parlamente...

La naiba, prea multe stafii! Mă duc la Șefu să îmi mărturisesc nehotărârea. Despre Dracula nu pot scrie, nu interesează pe nimeni; despre alte stafii da, dar poate interesează pe prea mulți... "Ce zici, Șefu?" "Bă, din tine nu va ieși niciodată un jurnalist sadea! Ce-mi vii cu povești gotice - aici suntem în România! Scrie mai bine despre fotbal."

Îhîm, îmi zic. Alte fantome... Poate e mai bine să devin și eu stafie. Poate îmi iese și mie ceva...