Rastorn incovoiata
semnele de intrebare ale lumii.
Caut un nume
care nu mi-a trebuit si l-am uitat.
Cutreier furtuna de nisip a incertitudinii
De ce vrea sa-mi trebuiasca?
Alt nume ma striga
din bolovani risipiti catre glie.
Astampar dor de traire
in oseminte crestate de tacere.
Nu stiu sa ma chem cu nume uitate.
Nici orizont de trairi nu stiu sa chem in priviri
Ma opresc la o raspantie de drum pietruit
Agatat de o troita, langa un camp
adunat doar din maci,
adulmec si sfaram cu pumni de tarana,
orizont innecat in tacere.
Strig muta catre cer rugaciune
si cer doar un nume
sa-mi fie fulger titanic
din cremene spart in amnar.
Nu mai am zaruri sa-mi joc viata.
Nici in palma sa-mi ghicesc trecutul.
Zat nu mi-a ramas din cafea
sa-mi mature, negru, noroi in urme
Doar margine de lan sprijina seminte de sori
alungati de alte lumi...

Clipesc galben
in corole de soare
spre apus, apoi spre rasarit
si doar pe retina ma doare tare amurgul.