Nu pot umbla somnambulă
cu pînze de păianjen
peste păduri peste fluvii
pururea nubilă
îmi amintesc doar
că-mi displac tragediile antice
cercuri închise brutal
în negrul nopții surd
înfometate de vînturi de rostul îndoielii
Golgota pînă la capăt
dusă pe umeri de muribunzii Inchiziției
asa cum rugina mănîncă din carnea sufletului
într-o luptă în care nu mai sînt stăpînă
într-o luptă în care anii si umbrele cern
parfumul salbatic al ierbii
colivii frumos colorate
un rictus amar
pentru totdeauna.