Creation Category:
Colaj cu Luminita Petcu
Ai un fel de-a mă lumina a primăvară
dacă mai era nevoie de cuvinte
șapte păsări ce ning peste noi
infloresc și exist în tine conturul
dintr-o piatră amară plutind
ploaie fragedă un semn alb ca toiagul
obișnuit să înfrîngă obrazul de alge
cîndva scrijelit de furtuni
hrăneam molii pînă-n cele mai ascunse colțuri
ale unui vast imperiu de nisip
și cineva întorcea clepsidra
Ești o icoană cu picioare lungi
alergînd pe cîmpii desfrunzite
strigîndu-ți dragostea în patru vînturi
patru oceane
trei ancore
două săbii de samurai
ne întîlneam seara sub vișini albi
kyoto te strigam okamoto
bambusul înflorea fără zgomot
apa ne îneca răsuflarea
doar statuia zen se uita după noi
cum desfînțăm timpul
cu privirea din suflete..
(Rameau)
**
Ai un fel de-a mă lumina a primăvară
dacă mai era nevoie de cuvinte
șapte păsări ce ning peste noi
infloresc și exist în tine conturul
dintr-o piatră amară plutind
ploaie fragedă un semn alb ca toiagul
obișnuit să înfrîngă obrazul de alge
cîndva scrijelit de furtuni
hrăneam molii pînă-n cele mai ascunse colțuri
ale unui vast imperiu de nisip
și cineva întorcea clepsidra
deveneam transparenți tu de geamat eu de zbor
sărutam umărul tău de la facerea lumii
șiraguri de sticlă pe care
ni le agățam de gît în ritmul inimii
un fel de apă vie în filigranul ei
singurătatea noastră
o disperată lecție de iubire..
sărutam umărul tău de la facerea lumii
șiraguri de sticlă pe care
ni le agățam de gît în ritmul inimii
un fel de apă vie în filigranul ei
singurătatea noastră
o disperată lecție de iubire..
(Odessa)
