ploua în iunie
și mă pândea din nou
senzația aceea stranie de libertate
din vârful cireșului

de undeva, de altunde,
archimboldo deschidea ferestre larg
sărutului umezit de cireșe
pe șevaletul memoriei
până când
umbrele se lichefiau tandru
în haine de duminică
pe străzile din Saint Germain

ploua șoptit în strană
iar păsările plecau hohotit
din sufletul meu descheiat
la vest de mine însămi...