Ibrahima Keita : ˮRomânia este o țară hărăzită de mari artiști, artiști foarte talentați.ˮ Iconografia unui ideal

Creation Category: 


Marina Nicolaev: Doctor in muzeologie, Ibrahima Keita este un artist plastic complex în panoplia artiștilor români contemporani. Originar din Conakry, Guineea, Ibrahima Keita concentrează prin creația sa, cumulul spiritual și estetic a două civilizații aparent contrastante, africană și europeană. Personalitate distinsă și jovială, fin cunoscător al artei si culturii mondiale, gravor, pictor, desenator, teoretician și muzeograf expert, cu un elevat simț al disciplinei interioare, Ibrahima Keita este un român ca toți ceilalți, preocupat de problematica artei și actorilor ei, păstrând nealterat un « savoir faire » natural, specific artistului angajat. Curriculum-ul său vitae impresionează prin diversitate, profesionalism, constanță și pasiune. Domnule Ibrahima Keita, să rememorăm împreună începuturile dumneavoastră în România. Cum ați decis să studiați în alt colț de lume?

Ibrahima Keita: Această situație nu a depins de mine. Eu am trăit până la vârsta de 25 de ani într-o țară recent ieșită de sub jugul colonialismului și atunci guvernele noastre din când în când mai trimit în străinătate câțiva artiști așa considerați dotați. La prima încercare trebuia să ajung în Polonia împreună cu trei din colegii mei, după o selecție foarte serioasă în Guineea, printre foștii absolvenți de liceu de artă. Că la noi nu prea se trimitea anual ci să spunem din șapte în șapte ani se mai trimitea câte cineva în străinătate. Ultimii care au venit la noi sunt din cu totul altă generație decît generația noastră. Așa că românii au avut bunăvoința să ne primească din cauză că actele noastre ajunseseră în Polonia cu anume întârziere. Așa că am ajuns în România in urmatorul an împreună cu mulți alți studenți guinezi din mai multe domenii.

 photo lesgriots_huilesurtoile_zps2b71bd05.jpg

Marina Nicolaev: Desenul este o pasiune, o iconografie a interiorului. Când ați început să desenați și cine v-a sprijinit în copilărie ? Este o pasiune moștenită, arta?

Ibrahima Keita: Adevărul este că deși desenul a devenit la un moment dat o pasiune pentru mine, într-un fel din orgoliu, am încercat să devin și eu desenator pentru că în clasele primare unul din colegii mei avea note mai mari decât mine doar la desen. Așa că m-am ambiționat, mi-am cumpărat un caiet de desen, culori… Ei, și la bun început trebuie să spun că noi nu aveam învățători dotați în artele plastice. Așa că trebuia să încerc eu după mijloacele proprii. La început am experimentat amestecul de culori, am fost un autodidact. Așa a fost. Însă curând, am devenit la un moment dat, prin clasele V și VI cel mai bun desenator din școala mea.

Marina Nicolaev: Părinții ce spuneau?

Ibrahima Keita: Părinții oricum mă încurajau pentru că tot tineretul din cartier venea la noi să vadă exact lucrările pe care le făceam. La un moment dat m-am implicat chiar în organizațiile tineretului în a reproduce fotografiile unor lideri europeni și africani care erau în vizită în Guineea. Si mai câștigam ceva bani, pentru că portretele respective erau puse sub Arcul de Triumf din Conakry și în felul ăsta am fost cunoscut mult înainte de a veni în Romania printre compatrioții mei, ca și cum aș fi fost în branșa artiștilor plastici.

Marina Nicolaev: Se știe că la un anume moment al vieții ați decis să rămâneți în România, alături de soția dumneavoastră Ileana. Departele dv a rămas orașul natal. Ne puteți spune mai mult despre nostalgia acelor locuri ?

Ibrahima Keita: E adevărat că păstrez nostalgia acelor locuri mai ales încerc să compensez prin creațiile mele plastice care compensează atmosfera din locul meu natal. Însă rămânerea mea aici a fost, cum se spune, un destin. Eram în Elveția în jurul anilor 80 după absolvirea facultății ca să mă descurc să am ceva bani la bază pentru a mă instala în Guineea mea natală. Deci, trebuie să spun de la început că nu eram programat să rămân într-o țară străină. Totul era făcut ca să mă întorc înapoi în țară. Însă unul din copiii mei din cauza unor greșeli medicale (a fost vaccinat antipoliomelitic când avea febră) a paralizat. Aici s-a hotărât destinul meu: am fost obligat să abandonez totul din Elveția să mă întorc în România și să mă ocup de copiii mei, soția având doi copii, nu se putea ocupa de amândoi, copilul paralizat trebuia dus din când în când la Oradea, la Arad, în toate spitalele, la doctor Pesamosca, la Budimex, de altfel dânsul ne-a ajutat extrem de mult, a fost un doctor excepțional. Și am fost într-un fel obligat să stau aici și între timp, autoritățile mi-au spus că într-o țară comunistă nu se poate fără loc de muncă, și încep să se întrebe din ce trăiesc eu și așa că într-un fel, m-au obligat să fac o cerere de stabilire a domiciliului în România și să am și eu o activitate. Având în vedere că la Tulcea nu exista nici teatru nici cinematograf unde aș fi putut fi încadrat, mi-au spus că ei pot rezolva, că este mult mai complicat să ne mutăm amândoi eu cu soția și copiii la București (pentru că eu optasem să lucrez la Buftea unde aveam colegi de promoție) însă ei au spus că având în vedere că am Istoria Artei și Estetica la baza programuului meu de studii, pot lucra foarte bine și într-un muzeu.

 photo 84f05efe-5c12-42bd-a526-65c3877ef528_zpsca6ad411.jpg

Marina Nicolaev: Deci ați primit repartiție la muzeul din Tulcea. Aici ați organizat de-a lungul timpului expoziții temporare și permanente, simpozioane, întâlniri cu și despre artiștii plastici români și străini. Ați coordonat albume, cataloage, conferințe. Ce reprezintă Muzeul pentru dumneavoastră în acest context?

Ibrahima Keita: M-am îndrăgostit foarte repede de muzeu, având în vedere că și cei câțiva colegi care erau la început acolo erau și artiști plastici cu care m-am înfrățit repede imediat, începând din 1983, m-am înscris la filiala UAP Tulcea. Astfel, colaboram cot la cot cu ei și am reușit să preiau de la predecesorii noștri filonul pe care l-au lăsat acolo. Datorită faptului că eu în timpul facultății am făcut multe cunoștințe cu oameni de suflet care au avut încredere în mine, m-a ajutat foarte mult să ajung la niște colecționari sau la moștenitorii unor artiști valoroși și să aduc la Tulcea opere extrem de importante si calitativ și cantitativ.

Marina Nicolaev: Astfel spus, muzeul reprezintă expresia profesionalismului dumneavoastră.

Ibrahima Keita: Și muzeul dar și artele plastice. Eu nu pot să mă desprind din cele două domenii. Ba mai mult decât atât, am căutat să valorific talentul meu artistic și în a coordona și unele activități didactice la liceul de artă din localitatea Tulcea, unde mulți elevi au ieșit de sub mâinile mele, unul dintre ei ajungând în zilele noastre asistent universitar la Universitatea Națională de Arte din București și care în curriculum său vitae m-a menționat ca unul din oamenii care au contribuit foarte mult la formarea lui și de care sunt foarte mândru. Și am mulți din foști elevi de ai mei în mai multe branșe din artă. Deci, nu am abandonat nici creația artistică și nici muzeologia. Merg în continuare pe ambele opțiuni.

 photo 96d03472-f78d-4938-8a85-62756493d204_zps1761f2c7.jpg

Marina Nicolaev: Membru titular al UAP România, filiala Tulcea ați participat în calitate de artist, la expoziții naționale și internaționale. Ce puteți spune de prima dumneavoastră expoziție în România?

Ibrahima Keita: Mi-a fost foarte teamă de expozițiile personale. Lucrul acesta mi l-a mărturisit și o artistă care m-a impresionat foarte mult, este vorba de doamna Corina Beiu Angheluță. Când îi organizam o expoziție personală la Tulcea, mi-a spus : ˮDomnul Keita, eu nu pot veni acolo dar eu vreau să vă spun ceva; eu nu prea mi-am făcut personale. Și să știți că această expoziție este a treia mea personală, la bătrânețe: nu prea am expus. Și eu trebuie să fiu sigură că adaug ceva în plus, nu trebuie mereu să mă prezint cu lucrările mai vechi, și atunci trebuie să fiu conștientă că ceea ce aduc în fața publicului e cu totul altceva, ceva era mai valoros. Eu am fost și sunt o perfecționistă și în ceea ce privește și criticii de artă vă aduc numai textul pe care mi l-a dăruit doamna Sonia Pătrașcu Barceanu care era tot o artistă plastică și care a surprins mult mai bine o caracterizare corectă. ˮ Și eu am preluat cam tot aceleași idei și din cauza aceasta probabil am optat ca la deschiderea expoziției mele să vină doamna Nicolaev Marina care cu un spirit foarte inteligent reușește să caracterizeze corect un artist prin ceea ce este, ceea ce face. Și astfel, prima expoziție personală în România a fost în 1998. Și de atunci și până acum am evitat personalele deși am acumulat foarte multe lucrări, însă pentru a deschide o nouă expoziție personală trebuie să fiu foarte sigur că cel care vine să vorbească acolo reușește să surprindă exact esența acumulărilor din perioada anterioară.

 photo d6e9c66e-e738-412b-9f0a-044d0fbe3fc5_zpsf8ad5203.jpg

Marina Nicolaev: Ce anume vă atrage mai mult în arta plastică? Scenografia, gravura, pictura, desenul? Cum reușiți să le îmbinați?

Ibrahima Keita: Având în vedere că eu am fost de la început un pictor, aici am luat diplomă în arte decorative-scenografie, dar în scenografie se învață de toate. Poate că este unul din domeniile cele mai complexe în artele vizuale. Atunci în ani antedecembriști scenografia era ancorată numai la Arte plastice, acum scenografia este și la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. În domeniul artelor vizuale, un scenograf învață istoria mobilierului, istoria costumului, istoria spectacolului din toate timpurile și de la toate popoarele, istoria artei, inclusiv geometrie descriptivă, perspectivă, anatomie, desen, pictură, ca toți ceilalți artiști vizuali. Ceea ce face dintr-un scenograf un om de cultură, pur și simplu. Un scenograf citește o piesă de teatru la fel ca un regizor, poate mai mult ca să poată să imagineze o scenă care nu trebuie întotdeauna să fie descriptivă, o scenă care să poată să fie să devină o idee care să sugereze chiar esența spectacolului în sine.

Marina Nicolaev: În străinătate, sunteți foarte cunoscut. De curând ați fost acceptat ca membru titular al Fundației Taylor din Franța (fondată de baronul Taylor în 1844). De asemenea, ați fost invitat ca participant la bienale și în calitate de comisar. Unde s-a întâmplat acest eveniment?

Ibrahima Keita: La început, în calitate de comisar. Pot să spun că sârbii au fost primii care m-au pus într-o comisie (Juriul Salonului Internaţional de Satiră şi Umor din Zemun, Serbia şi Muntenegru, n.n.) înainte chiar ca să fiu cooptat de o comisie de jurizare în România. În 2004, am fost selectat într-o elită din domeniul criticilor de artă unde am fost alături de un englez de la London Press, o italiancă, doi sârbi o bulgăroaică. Un juriu internațional pur și simplu, unde toți erau cu doctoratul la bază, și erau oameni cu experiență. Aș aminti pe Tatiana Tcankova care era directoarea muzeului de satiră și umor din Gabrovo, Bulgaria. A trebuit să jurizăm vreo 6000 de lucrări în trei zile. Vă închipuiți în trei zile! Și lucrurile s-au făcut cu o viteză fantastică pentru că selecția acestui juriu a fost așa de omogenă încât nu ne-am împiedicat de nimic, lucrurile au mers strună și fără nicio problemă. Pentru că într-adevăr, juriul era foarte bine pregătit ca să facă așa ceva, și la sfârșit am fost invitat de către primarul orașului la o masă festivă în onoarea noastră, fiind bucuros de munca depusă de noi. Și m-am gândit că în țara vecină se făceau foarte mult investiții în domeniul culturii, ar trebui să luăm exemplu de la ei. După aceea, am fost invitat și la o Trienală Mondială de stampe, Chamalieres, Franţa, în 2009, chiar fizic am fost acolo și am participat la vernisajul unei expoziții de anvergură, unde nu era să nu fie reprezentată fiecare țară de pe mapamond cu o lucrare, două. Iar românii, erau vreo șase printre care câțiva profesori de la Academia de artă și alți artiști tineri talentați care au fost cooptați în această expoziție. A fost o experiență fantastică când am avut ocazia asta am cunoscut artiști din alte țări cu care am făcut schimb de lucrări și cu care corespondez acum. Am făcut schimb de lucrări cu un un artist italian Remo Giartti . Am cunoscut și artiști din Germania și din alte țări cu care urmează să corespondez, dar eu sunt cam puțin leneș în privința corespondențelor…

 photo 713f0d35-3875-4ecf-a91a-b1a3a563bfa1_zpsa628a64d.jpg
în 1985 cu prima gravură

Marina Nicolaev: Sunteți de fapt, foarte ocupat! Acum urmează o întrebare delicată, dar trebuie să v-o pun pentru că sunteți un expert în domeniul artei contemporane și moderne românești și mondiale. Care sunt artiștii dumneavoastră români preferați? Aveți un anume artist modern sau contemporan pe care îl admirați necondiționat?

Ibrahima Keita: România este o țară hărăzită de mari artiști, artiști foarte talentați. Când am pășit prima oară la Muzeul Național de Artă și după aceea la Muzeul de artă din Constanța am descoperit o altă atmosferă. Arta românească este o artă eminamente de transfigurare a imaginilor, de-a lungul timpului. E o artă foarte sensibilă, o artă mișcătoare pur și simplu, în sensul că îți mișcă sufletul, îți mișcă privirea; rămâi ancorat cu imaginea care te transportă în cu totul alte sfere imaginative. Printre artiștii români doi artiști m-au uimit foarte mult, deși aș putea fi luat drept cineva care ar face o speculație printre ei, toți artiștii mi-au plăcut din perioada modernă, mai ales, din perioada interbelică. Dar Nicolae Tonitza a fost unul din artiștii pe care i-am apreciat foarte mult ca pe unul din artiștii cu o foarte mare sensibilitate. Pe lângă acesta am apreciat pe Ion Theodorescu-Sion. Când am ajuns la Tulcea și am văzut lucrarea cu pescarii turci încărcând bărci. Am remarcat că acest artist nu prea avea presă. Am avut șansa să găsesc pe doamna Schobel, una dintre criticii de artă care a făcut ultimele cataloage din expoziția retrospectivă la Muzeul Național de Artă și mi-a spus ceva: ˮDa, Sion a fost un mare artist. Dar a avut și gură mare.ˮ Adică a vorbit foarte mult despre contemporanii săi și probabil, unii dintre ei nu l-au iertat. Dar ca artist într-adevăr a fost foarte mare. A avut și două perioade distincte: o primă perioadă care e mai fauvistă, mai aproape de Van Gogh și o perioadă când făcea super țărani, gen care  face parte din cele mai importante lucrări din cariera sa. E adevărat că artistul care a avut o sonoritate internațională a fost Victor Brauner, mai mult prin zestrea lui imaginativă. A fost un om care a pus pe pânză toate angoasele sale. Și a fost influențat de participările sale alături de părinții săi la ședințele de spiritism. Aceste întmplări a avut rezonanță pe pânzele sale. Drumurile nesfârșite ale unor evrei persecutați în timpul celui de-al doilea război mondial, poate și trecerea cometei Halley în timpul tinereții lui, au influențat destinul pozitiv asupra unei creații monumentale. Iar, mă mândresc că muzeul unde sunt peste 14 lucrări de la acest mare artist. Așa că, aș putea vorbi foarte mult despre mulți artiști: Nicolae Dărăscu - pictorul care a creat o imagine emblematică pentru Tulcea (piața veche din Tulcea pictată la 1916); pictorul Camil Ressu și Iosif Iser, un mare grafician, un mare desenator, un mare pictor și el. Deși pictează diferit, Ressu și Iser, unul – mă refer la Ressu –  dă importanță volumelor, arhitecturii anatomiei corpului uman iar Iser care este mai inventiv, mai gestualist. El a reușit mai mult decât alții să surprindă portrele turcilor și tătarilor din Dobrogea cu o măiestrie excepțională. Vorbind despre artiștii contemporani, Ciucurencu și Corneliu Baba sunt într-adevăr deschizătorii de drumuri, fondatori de școală contemporană.
Sabin Bălașa  după părerea mea, transcende stilul suprarealist, este un artist foarte profund, trebuie mult timp să te uiți la lucrările sale ca să îți dai seama ce încărcătură cuprinde aceste lucrări care te transportă în cu totul alte sfere de mari vibrații cosmice.
Iar dintre graficieni, Marcel Chirnoagă a fost un artist care pe mine m-a influențat și chiar a avut o contribuție la destinul meu de grafician. Știam că până în anii 85 eu eram pictor. Iar Marcel Chirnoagă a venit într-o zi și m-a văzut desenând la Muzeul de artă din Tulcea; el pleca spre deltă, că îi plăcea Delta Dunării. Când a văzut desenul meu, mi-a zis: "De ce nu faci gravură? E, e complicat cu cerneluri… Uite eu am o placă aici, îți las o placă (deja unsă cu vernis) și mă duc până în deltă, o săptămână stau acolo, până mă întorc eu să văd că este zgârâiat și o s-o atacăm împreună." Ceea ce am și făcut. Nu mai puteam să refuz, mi-a dat și acul de gravat și placa încerneluită cu vernis, totul și nu puteam decât să lucrez de-acum. Și când s-a întors, am atacat placa denumită ˮRădăcina (Renaștere)ˮ care e inspirată din miturile africane. A fost o lucrare, deși de debut, până acum este apreciată de foarte mulți oameni iubitori de artă. Maestrul Marcel Chirnoagă a fost un mare artist, deja pot să spun ca a fost mai ales un om de cultură. Un om cu profundă cultură având cunoștințe vaste în domeniul literaturii, filozofiei, artelor plastice. A asculta pe Marcel Chirnoagă este la fel de bine ca și cum ai vedea toate lucrările sale. Era un bun causeur, un om care-ți putea ține aprinsă atenția, un om de la care aveai ce învăța de la viață.

 photo compositiondemasquesafricainsI_gravure-metal_zpsa7f556fc.jpg

Marina Nicolaev: Aveți o familie reușită. Fiul dumneavoastră Lamine Keita a urmat la rândul său Universitatea națională de artă. De asemenea, aveți două nepoate care sunt mândria dumneavoastră. Ce ne puteți spune despre ele, despre întreaga familie?

Ibrahima Keita: Este adevărat că Lamine Keita feciorul meu care a terminat Universitatea națională de artă secția Grafică are un talent indiscutabil, dar a făcut și studii postuniversitare în domeniul ASE (ca și mama sa, absolventă de ASE secția finanțe și contabilitate), a făcut ˮMarketing strategicˮ la master. Ceea ce l-a dus să colaboreze cu foarte multe societăți în domeniul afacerilor, marketingului. În zilele noastre, găsește că e mult mai bine, având cunoștințe avansate în calculator și în domeniul IT, să lucreze să devină propriul său patron, să lucreze direct cu cei care au nevoie de serviciile sale.

 photo leffroietlaserenite_grevure-metal_zps28518683.jpg

Marina Nicolaev: Și nepoatele?

Ibrahima Keita: Iar nepoatele… Cea mare este un talent în devenire, probabil că într-o zi se va vorbi despre Fatima Ingrid Amarta Keita, care deja este o speranță a tenisului de câmp românesc. Deja la 9 ani a acumulat foarte multe premii și este selecționată acum în lotul național al României. Este mândria noastră, a tuturor, avem toți grijă de ea, să acumuleze și forța musculară și să concureze mai mult. Deja toate fetele de vârsta ei au fost învinse în concursuri. La 9 ani a intrat în categoria celor de 12 ani, unde rezistă eroic, deși eu aș fi preferat să rămână tot la categoria 10 ani și jumătate, în care domină e adevărat, majestuos, având mai mereu premiul I de această categorie de vârstă. La categoria de 12 ani are de-a face cu alți copii mult mai mari, mai maturi decât ea, și face un efort mult mai mare în aceste confruntări inegale. Cea de-a doua nepoată Erin, Anawel Keita, debordează de o mare sensibilitate artistică. Probabil că moștenește de la părinți, de la bunici, mai ales de la bunicii din partea mamei, care sunt tot pictori, probabil și de la mine și de la tatăl său. Are un desen de o mare sensibilitate. Unul din cocoșii desenați mai dăunăzi, seamănă izbitor cu cocoșii din litografiile Getei Brătescu, și nu spun asta din prea multă emfază, nu trebuie să fiu prea modest, m-a emoționat foarte mult când am văzut desenul făcut de această fetiță, care mare lucru nu știe, nu a fost încă școlită, desenează ce simte. Și probabil ne va moșteni chiar dacă nu o vom încadra într-un profil de arte plastice; am auzit că a început și ea să se antreneze la tenis de câmp ca și sora sa, probabil din spirit de concurență…

Marina Nicolaev: Proiectele de viitor, iată o superbă tentație pentru orice artist. Ce v-ați propus în noul mileniu?

Ibrahima Keita: Vreau ca în pragul vârstei de 65 de ani, adică la pensionare, să mă consacru exclusiv artelor plastice. S-ar putea să am și din când în când anumite preocupări pur muzeistice, probabil de managementul artelor, însă nucleul de forță e să mă dedic absolut ca artist plastic. Deși sunt cunoscut ca artist plastic, dar vreau mai mult. Vreau să am mai multe expoziții personale, atât în pictură cât și în gravură.

Marina Nicolaev: Vă mulțumim și vă așteptăm pe o nouă simeză!

 photo dansefolklorique_gravure-metal_zps43a16ce2.jpg

CURRICULUM VITAE

• Numele şi prenumele: Ibrahima KEITA
• Data şi locul naşterii: 31 mai 1949, CONAKRY – GUINEEA
• Cetăţenia: română
• Studii: Universitatea Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” Bucureşti, iunie 1980, Secţia scenografie, clasa prof. Aurel Vlad şi Constantin Albani: licenţa în arte decorative – scenografie
• 1991: specializare „Conducerea instituţiilor muzeale” – Ministerul Culturii
• 2009: Diploma de Doctor în Istorie la Universitatea Valahia Târgovişte - Şcoala Doctorală
• Din 1984 muzeograf la Muzeul de Artă Tulcea, colecţia de grafică
• Aprilie 1991-iulie 1992, 1999-2010 : şef-secţie Muzeul de Artă Tulcea
• Din 1994 până în 2007 concomitent cu muzeologie este profesor titular la catedra de desen a Liceului de Artă „George Georgescu” Tulcea
• 2003 – expert în domeniul Bunuri cu semnificaţie artistică – grafică românească
• din 2007: cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea (secţia Muzeul de Artă)
• 2008 – Diplomă de traducător, română-franceză, în domeniul artelor
• 2013 – membru titular Fundatia Taylor
• mail: kalonib@yahoo.com

ARTISTIC
• 1993 - Membru al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din România, secţia grafică.
• 1997 - intră în conducerea filialei UAP Tulcea
• 2004 - Membru al Juriului Salonului Internaţional de Satiră şi Umor din Zemun, SERBIA ŞI MUNTENEGRU
• 2004 - Membru al Juriului Concursului naţional de acuarelă şi gravură „Constantin Găvenea”
• 2013 – membru al Fundaţiei Taylor, Paris, Franţa

Expoziţie personală
1998 - Galeria U.A.P. Tu1cea


EXPOZIŢII DE GRUP - NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE
• participă la toate expoziţiile Filialei Tulcea a U.A.P. începând cu anul 1983
• 1986 – 4 artişti la Tulcea
• 1986 ¬– Expoziţia Filialei U A P, Tulcea, Ismail, U R S S
• 1987 – 5 artişti la Tulcea
• 1987; 1988 ¬– Salonul Anual de Grafică, Sala Dalles, Bucureşti
• 1989 – "The Fourth Annual International Exhibition 89", Del Bello Gallery Toronto, Canada
• 1990 ¬ – "Chapelle des Franciscains", Saint Nazaire, Franţa
• 1994, 1996, 1998,2001 – Expoziţia Anuală de Grafică, Atelierul " Pod", Bucureşti
• 1995 – Salonul Naţional de Grafică, Tu1cea şi Bucureşti
• 1996 – Expoziţia "Dunărea", Sala Apollo, Bucureşti
• 1998 – Salonul Naţional de Gravură, Tulcea şi Bucureşti
• 1999, 2001; 2005 – Bienala Internaţională de Gravură "Iosif Iser", Muzeul Judeţean de Artă Prahova
• 2000 – Expoziţia Naţională de pictură şi grafică "Ion Andreescu", Buzău
• 2000 – "Danubian Art", Galaţi
• 2000 – A V-a Trienală Mondială de stampe format mic, Chamalieres, Franţa
• 2001 – Expoziţia de gravură a Atelierului U.A.P., Galeria "Pod", la Biblioteca Centrală Universitară, Galeria GalAteCa
• 2002 – Expoziţia Filialei UAP Tu1cea, Galeria Apollo, Bucureşti
• 2003; 2004; 2005 ; 2006 ; 2007 ; 2008 ; 2009 ; 2010 – Salonul anual judeţean - Filiala U.A.P. Tulcea
• 2004 – Concursul naţional de acuarelă şi gravură „ Constantin Găvenea”
• 2005 – Salonul de primăvară a Filialei U.A.P. Tulcea la Galeria din Tulcea
• 2005 – A XVII-a Bienală Internaţională de Umor şi Artă Satirică, Gabrovo, Bulgaria
• 2005 – A VI-a ediţie la Bienală Internaţională de Gravură Contemporană "Iosif Iser" Ploieşti 22 decembrie 2005
• 2005 – Salonul de Primăvară, UAP Tulcea
• 2006 – „Salonul de vară la galeria nouă” sub egida Primăriei Tulcea si Uniunea Artiştilor Plastici, filiala Tulcea
• 2007 – „Salonul de primăvară” a Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Tulcea
• 2007 - Bienala de Gravură „Gabriel Popescu” ediţia I, Târgovişte
• 2008 - ,,Salonul Judeţean de Iarnă” Filiala UAP Tulcea, la Galeriile de Artă din Municipiu
• - “Salonul de primăvară” a Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Tulcea
• - „Expo-Peisaj European”, Filiala UAP Tulcea, la Galeriile de Artă din Municipiu
• - Expoziţia de artă plastică „Tulcea Fest”, Filiala UAP Tulcea, la Galeriile de Artă Tulcea
• - „Patrimoniu şi peisaj de artă”, Filiala UAP Tulcea, la Galeriile de Artă din Municipiu
• - „Marcel Chirnoagă şi Gravura Românească Contemporană”, sub egida Asociaţiei Culturale „Marcel Chirnoagă”, la Muzeul Municipiului Bucureşti
• - „Expo Interjudeţeană Tulcea-Galaţi”, Galeria de Artă „Nicolae Manu” Galaţi
• 2009 - ,,Expoziţia de iarnă-primăvară”, Filiala UAP Tulcea, la Galeriile de Artă Tulcea
• 2009 - ,,Bienala Naţională de Artă Contemporană Aegyssus 2009, Ediţia I Tulcea” – coorganizator şi expozant
• 2010 - A VIII-a Trienală Mondială de stampe format mic, Chamalieres, Franţa
• 2010 - “Salonul de primăvară” a Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Tulcea
• 2010 – „Omul între ethos şi mythos”, Muzeul de Artă Tulcea
• 2010 – Expoziţie interjudeţeană UAP Constanţa-UAP Tulcea, la Palatul Parlamentului Bucureşti
• 2011 – Salonul de desen, la Muzeul de Arte Vizuale Galaţi
• 2011 – Salonul de iarnă, UAP Tulcea
• 2011 – Salonul de primăvară, UAP Tulcea
• 2011 – „Dobrogea. 133 ani”, UAP Tulcea
• 2011 – Interferenţe dobrogene, în cadrul manifestării „Tulcea Fest”
• 2012 – Salonul de primăvară, UAP Tulcea
• 2012 – In memoriam Constantin Găvenea - 101 ani, UAP Tulcea
• 2012 – Expoziţia UAP Tulcea la Muzeul de Artă Tulcea, ICEM Tulcea
• 2012 – 14 noiembrie expozitie UAP „Dobrogea”
• 2013 – Salonul de Iarnă, UAP Tulcea
• 2013 – 16 ianuarie „Dobrogea in artele vizuale”
• 2013 – 5 martie Salonul de Primavara Casa Avramide (Muzeul Colectiilor Tulcea)

PREMII
• 2000 - Diploma de onoare la a V-a Trienală Mondială de stampe, Chamalieres, Franţa pentru gravură mică
• 2002 - Premiul al III-lea la Concursul naţional de acuarelă şi gravură "Constantin Gavenea", Tulcea
• 2005 – Diploma şi premiul Ministerului Culturii şi Cultelor cu ocazia participării la a VI-a ediţie a Bienalei Internaţionale de Gravură Contemporană "Iosif Iser" Ploieşti
• 2005 – Diploma şi premiul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Prahova
• 2007 – Diplomă şi premiul al II-lea în cadrul Bienalei de Gravură „Gabriel Popescu”, ediţia I, Târgovişte
• 2009 – Diplomă de Onoare la a VIII-a Trienală Mondială de stampe, Chamalieres, Franţa pentru gravură mică

MUZEOGRAFIC
Activitatea profesională:
• 1 martie 1984-1990 - muzeograf la Muzeul de Artă al I.C.E.M. Tulcea
• iunie 1984 - conferinţe cu filme la Muzeul de Artă Tulcea: Artele Africii
a) Vestigiile din Tassili Najjer şi ale Africii Sud Sahariene
b) Jean Française Champalion şi descifrarea hieroglifelor egiptene
• 1985 – organizarea Salonului de Gravură Tulcea
• 1985 -1988 – participarea la organizarea tuturor expoziţiilor Muzeului de Artă Tulcea
• 1989 – cursuri de perfecţionare „muzeologie şi conservare” – la CPPCD Bucureşti
• 1989 – expoziţie temporară de gravură contemporană românească din patrimoniul muzeului tulcean
• mai 1990–organizarea Salonului judeţean de Pictură şi Grafică al Filialei UAP Tulcea la Muzeul de Artă Tulcea
• 1992-1998 – muzeograf la Muzeul de Artă Tulcea
• 2000 – organizarea „Simpozionului de Gravură Contemporană Românească” Tulcea
Începând cu 1991 s-a preocupat continuu de îmbogăţirea colecţiilor Muzeului de Artă Tulcea prin atragerea a numeroase donaţii şi achiziţii (circa 3.000 lucrări – 150 nume ale artiştilor din perioada modernă şi contemporană).

Expoziţii temporare organizate şi cronici plastice :
• 1991 – organizarea, panotarea şi vernisajul (cronica plastică) retrospectivei “LUCIA IOAN" expoziţie itinerantă de la O.N.D.E.A.
• 1991 – „Tehnicile Stampei. Tradiţie şi Contemporaneitate”
• septembrie 1991 – “Salonul Moldovenilor” – Salon Internaţional cu peste 200 lucrări din republicile surori România şi Moldova (grafică, pictură, sculptură, arte decorative)
• 1992 – Salonul Naţional de Gravură la Muzeul de Artă Tulcea
• 1993 – expoziţia retrospectivă “Emilia Dumitrescu”
• 1994 - expoziţia retrospectivă “Ileana Micodin”
• 1995 - expoziţia retrospectivă “Hortensia Masichievici Mişu”
• iunie 1995 – Salonul Naţional de Grafică
• Gravură alb – negru şi color”
• 2002 – reorganizarea expoziţiei permanente a Muzeului de Artă Tulcea
• 2002 – lansarea volumului „Simpozionul de Gravură Contemporană Românească – 2000”
• 2003 – catalogul şi expoziţia retrospectivă „Ştefan Iacobescu”
• 2003 – „Centenar Alexandru Ciucurencu” – expoziţie şi album
• 2004 – 9 iunie – expoziţia elevilor clasei a XII-a a Liceului de Artă Tulcea – promoţia 2004
• 2004 – 14 august – „Civilizaţia apei” – expoziţie internaţională de grafică satirică şi umoristică
• 2004 – 17 septembrie – Concurs naţional de acuarelă şi gravură „Constantin Găvenea”
• 2004 – 17 septembrie – Inaugurarea atelierului de gravură al Muzeului de Artă Tulcea
• 2004 – 22 decembrie – „Salonul Studenţilor din Tulcea” – a VI-a ediţie
• 2005 – 6 mai – Expoziţia retrospectivă de grafică „Ionuţ Cătălin Florea”
• 2005 – 12 mai – Album şi expoziţie retrospectivă „Marcel Chirnoagă” – cu ocazia aniversării a 75 de ani
• 2005 – 3 octombrie – „Comunicart” – expoziţie internaţională (catalog - pliant a patru artişti din Salerno – Italia)
• 2005 – Cronica plastică la expoziţia de acuarelă „Celic-Dere”
• 2005 – Cronica plastică la „Salonul naţional al studenţilor”
• 2006 – „Victor Brauner - 40 de ani de la trecerea în nefiinţă” - expoziţie şi cronică plastică
• 2006 – Expoziţie retrospectivă de grafică „Tiberiu Nicorescu” - album şi cronică plastică
• 2007 – Cronica plastică la Simpozionul de acuarelă „Argamum - Celic Dere”
• 2007 – Cronica plastică la expoziţia „Interferenţe - Copilăria”
• 2007 – Expoziţie retrospectivă de grafică Ion Bărbulescu “Lumea lui B’Arg” – expoziţie şi cronică plastică
• 2008 - Expoziţie de pictură, grafică şi obiecte Teodor Hrib
• 2008 - Expoziţie de sculptură, pictură şi grafică „Conexiune” – zilele culturii armâne
• 2008 - Expoziţie naţională de acuarelă „Argamum Celic-Dere”
• 2009 – Expoziţie de sculptură mică Geza Kovacs
• 2009 – Cronica plastică la Bienala Naţională de Artă Contemporană Aegyssus
• 2010 – Ionuţ Cătalin Florea – viaţa şi opera
• 2013 – februarie Conferinta „145 ani de la nasterea pictorului Stefan Luchian”
• 2013 – martie conferinta cu profesorii de arta din judetul Tulcea la Muzeul Colectiilor Tulcea (Casa Avramide)
• 2013 – 13 aprilie curs la ArtMark Bucuresti „Colonia de la Balcic” (imagini si texte)

De-a lungul întregii activităţi au apărut în presă (local şi central) numeroase articole cu interviuri; de asemenea, interviuri pe posturile de radio-televiziune Tulcea şi radio-televiziune naţionale.

Publicaţii:
• 1993 - catalogul de artă (expoziţiei de grafică) “Emilia Dumitrescu”, editat de ICEM Tulcea la SC Repro-Art SRL şi imprimat la SC Fabrica de timbre SA
• 1994 - catalogul de artă (expoziţiei de grafică) “Ileana Micodin”, editat de ICEM Tulcea la SC Caro SRL şi tipărit de SC Fabrica de timbre SA
• 1995 - catalogul de artă (expoziţiei de grafică) “Hortensia Masichievici Mişu”, editat de ICEM Tulcea şi imprimat la Arta Grafică SA
• 1996 - catalogul de artă (expoziţiei de grafică) “Teodor Hrib”, editat de ICEM Tulcea şi imprimat la Arta Grafică SA
• 1996 – catalogul de artă (expoziţiei de grafică) “Corina Beiu Angheluţă”, editat de ICEM Tulcea şi imprimat la Arta Grafică SA
• 1997 – catalogul de artă (expoziţiei de grafică) - “Expoziţia Donaţiilor de Gravură şi Plăci de Gravură: Hortensia Masichievici Mişu, Teodor Hrib, Ileana Micodin, Marcel Chirnoagă”- Editat de ICEM
• 1998 – albumul de artă al „Salonului Naţional de Gravură Tulcea”, editat de ICEM Tulcea şi imprimat la Tipografia UAP - ARTIS
• 1999 – catalogul de artă (pliantul expoziţiei de grafică) “Primul Salon al Studenţilor Tulceni” – ICEM Tulcea
• 1999 – Pliantul expoziţiei de artă orientală (catalog de artă) editat de ICEM Tulcea
• 2000 – catalogul de artă (expoziţiei de grafică) – Donaţia Atelierului de Gravură al U.A.P. „Galeria Pod” – ICEM Tulcea
• 2000 – catalogul de artă “Al II-lea Salon al Studenţilor Tulceni”, ICEM Tulcea
• 2001 – catalogul de artă “Al III-lea Salon al Studenţilor Tulceni”, ICEM Tulcea
• 2002 – albumul „Simpozionul de Gravură Contemporană Românească – 2000”, editat de ICEM Tulcea , ISBN 973-0-02681-5, tipărit la Best Print Bucureşti
• 2003 – album „Centenar Alexandru Ciucurencu – viaţa si opera” – prezentat la Sesiunea Naţională a Muzeelor de Artă – „Muzeul Dunării de Jos” Călăraşi
• 2004 – studiu „Reprezentarea artei contemporane in muzeu: Atelierul de gravură al Muzeului de Artă din Tulcea şi rolul său în reprezentarea gravurii contemporane” – Sesiunea Naţională a Muzeelor de Artă, Muzeul „Ţării Crişurilor” Oradea
• 2005 – Album „Marcel Chirnoagă” cu ocazia aniversării a 75 de ani – viaţa şi opera
• 2005 – „Comunicart” – note critice în catalogul expoziţiei artiştilor italieni
• 2006 – Album „Tiberiu Nicorescu” – viaţa şi opera
• 2008 - Album Teodor Hrib
• 2008 – The integrate preservation of the art museum’s patrimony şi New orientations in assembling and developing the colections of the Tulcea Art Museum within the European Integration Policy, în albumul „The Museum Patrimony of the Lower Danube and the Carpathian area, in European Context”
• 2009 – participă cu cronica plastică în prefaţa albumului Bienalei Naţionale de Artă Contemporană Aegyssus, Ediţia I, Tulcea.
Comunicări
• 1991 – Ploieşti: Constituirea şi valorificarea colecţiilor muzeale de artă românească, Sesiunea Naţională a Muzeelor de Artă
• 1992 – Constanţa: Salonul Naţional de Gravură Românească
• 2000 – Tulcea: Tendinţe în gravura contemporană românească, la Simpozionul de Gravură Contemporană Românească
• 2003 – Călăraşi – Silistra (Bulgaria): Alexandru Ciucurencu – viaţa şi opera, Sesiunea Internaţională a Muzeelor de Artă, Muzeul Dunării de Jos Călăraşi
• 2004 – Oradea: Atelierul de gravură al Muzeului de Artă din Tulcea şi rolul său în reprezentarea gravurii contemporane, Sesiunea Naţională a Muzeelor de Artă, Muzeul Ţării Crişurilor
• 2008 – The integrate preservation of the art museum’s patrimony şi
• New orientations in assembling and developing the colections of the Tulcea Art Museum within the European Integration Policy, Sesiunea internaţională de comunicări ICEM Tulcea (apărute în „The Museum Patrimony of the Lower Danube and the Carpathian area, in European Context”)
• 2009 – cronica plastică în prefaţa albumului Bienalei Naţionale de Artă Contemporană Aegyssus, Ediţia I, Tulcea
• 2011 – Delta Dunării în patrimoniul Muzeul de Artă Tulcea, Sesiunea ştiinţifică de comunicări „Istro-Pontica” a Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
• 2012 – cronica plastică a expoziţiei internaţionale „Omul. Fluviul” a ţărilor riverane Dunării, Centrului Eco-Turistic Delta Dunării (ICEM Tulcea)
• 2012 - Rolul litografiei lui Constantin Găvenea în recuperarea memoriei oraşului Tulcea, colocviul „Recuperarea memoriei oraşului Tulcea, 1878-1948: împlinire sau deziderat?” în cadrul proiectului ”Tulcea 1878-1948: memoria unui oraş”.
• 2012 - Valenţe estetice ale gravurii lui Constantin Găvenea, Sesiunea ştiinţifică de comunicări „Istro-Pontica” a Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
• 2013 – Ştefan Luchian – iubirea unui suflet nemuritor, 145 de ani de la naşterea pictorului, Institutul Cultural Român – fil. Dobrogea în colaborare cu ICEM Tulcea

Distincţii si premii obţinute în muzeologie
• 2002 – Diploma premiul Margareta Sterian pentru Muzeologie
• 2003 – Diplomă de merit pentru promovarea fenomenului artistic contemporan – Primăria Călăraşi
• 2003 – Medalia Centenarului Alexandru Ciucurencu decernată de Ministerul Culturii şi Cultelor
• 2005 – Premiul Editurii Ex Ponto pentru albume de artă - pentru lucrarea „Centenar Ciucurencu”