Pentru dragoste nu există cuvinte îndeajuns
nopți în care sîntem prea singuri
ninși în întunericul de nepătruns al durerii
grație somnului rămas să spere
nemișcat și liturgic între cer și pămînt
cu cercei albaștri în buzunarul de la piept
fumai țigări de foi sub faruri olandeze
felinare în vîrf să le vadă corăbiile
și eu ardeam de nerăbdare
să te sărut lîngă munții aceea albi
în cuvintele poetului, tăcerea livezilor abia înflorite
mirosul tău aer solar
de principe zăvorît departe de orice tărîm locuit
hotărît să-și asume riscul înțelepciunii
atît de limpede în pletele verzi ale gîndului

cînd te-am găsit
cîntau cocoși de ziuă, sub tufele de trandafiri...