nu-mi mai spune altfel pe nume, sunt Angerona
port doar tristețea învelită retoric într-o carte
despre cum se ridică noaptea mînăstirea de carne
în care-mi zidesc pînă la ziuă etruscii
epigrafia singurătății

nici un sunet prin templul Volupiei
trecerea dintîi nu mi-o dezmiardă
ultimii bănuți voi lăsa în fontana di Trevi
pentru acest bărbat decupat dintre coastele solstițiului de iarnă
doar el să-mi răscumpere în orașul celor șapte coline
penumbra fierbinte amară
de spaimă.

2006-05-06