Colecționarul de melancolii

Creation Category: 



închiriasem pe vremuri un zgârâie-nori
pentru evaluarea melancoliei
– unicul pod de flori între mine și Cer –
etajele înfrunzeau pe alocuri
între nivelele ´89 și ´90
inaugurând alegoria inerției
pe termen nedeterminat în Diaspora
– decretau corifeii –
până la starea nevăzută de lacrimi

steaua mea e prea sus

suprafețele mărilor vitrate
căptușite cu păsări tot mai albastre
se întindeau peste Dincolo spre Nicăieri

fată verde cu părul pădure
– exemplar unic în panoplia Maestrului –

(din sertarele vechi
fusese împrumutată
o parte din penumbra Lui
 - colecționar ludic
de suflete rătăcite)

cad fluturi de sticlă
dintr-un priveghi îndepărtat
pocnind spre cataractele adâncurilor
Cerul unui vizionar miop
iși plimbă cvadriga deasupra mării

călcâi de nesomn
atârnă-nsângerate
atâtea melancolii

dac-ai ști...
din turnul meu de fildeș
cobor inevitabil la Mestre