bianca marcovici, Veneția

 
Veneția de altădată,
ziduri scorojite
lumea continuă să fie acolo să se roage
să-și amintească, să fie.
în acest fost ghettou miroase încă a carne arsă
sufletele lor se ascund printre crăpături
și ne privesc, ne ascultă, ne adulmecă...
și noi niște turiști din Israel
care le  mai căutăm pașii...
un cor de voci  intonează acea suferință
a celor care
       încă
       nu și-au găsit liniștea deplină
ziduri scorojite
cămine părăsite
cordon ombilical rupt.