Creation Category:
Arderea iubitei
Lucian Merisca
Arzi, iubito, doar pentru mine te implor ca sã arzi -
Ca sã nu te sperii, la ochi te-oi lega cu-un şirag de cicori -
Având cerul pe pleoape nici n-ai sã ştii dacã mori,
Iar cãmaşã de nuntã-ţi va fi fumul rãcoroşilor brazi.
Am scris poezia asta ca sã nu te doarã.
Mesteceni sfioşi ţi-am tãiat şi adus din alba pãdure,
Rug pentru rugã sã-ţi fac, iar din fragi şi din mure -
Colier, ca sã-ţi apere sânii de-a scânteilor ghiarã.
Am sã pun - frumoase iluzii - pe foc, crengi de tei;
N-ai sã crezi, ai sã râzi, ai sã ceri sã-mplinesc trei dorinţi,
Dar eu buzele îţi voi sigila cu macii fierbinţi
Şi chiar aceastã poezie o voi pune pe foc, dacã vrei.
Sub tãlpi, rug de cãrţi bune, cu iederã le-aş lega -
Ţi-aş alege cu grijã chiar pe cele mai grele şi groase,
Nemaipomenite, de ars în zile geroase
Şi-nflãcãrat te-aş ruga sã rãmâi aici, acum şi aşa.
Focu-l voi face chiar cu inima zilei de azi -
Ştiu cã stelele din trecutul şi viitorul nostru-s prea reci.
Ţintuitã cu lanţuri de flãcãri n-ai sã mai pleci -
Arzi de tot, iubito, în sufletul meu, arzi cu tot cu el, arzi.