Un californian, candva, dar vesnic roman - Emanuel Tanjala

Creation Category: 

Academia de Bele Arte (Academy of Fine Arts) din Lynchburg, Virginia, SUA, a gazduit in luna februarie a acestui an expozitia de fotografie “Satul romanesc” semnata de cunoscutul fotoreporter Emanuel Tanjala. 

Articolul il prezinta pe jurnalistul fotograf-artist prin prizma si interviul luat de Ileana Costea. 

“Taranii acestia din satul romanesc, … aceasta este lumea care se tine scai dupa mine, de cand am apucat sa ii cunosc prin anii ‘68. O lume parca abandonata de orcine, o lume care m-a fascinat, pe care am adoptata-o, ei devenind prietenii mei. O lume care mi-a oferit putina libertate care mija in Romania comunista. Culmea este ca taranii s-au luat dupa mine pe unde am umblat. I-am trecut ilegal granite si astazi oamenii din fotografii, nu au pasapoarte asa cum nici noi n-am avut!

Imi reamintesc ca oamenii acestia nu aveau complexe nici in Beverly Hills. Au locuit acolo cu mine 10 ani, dar i-am vazut tantosi desi cu ochii tristi. Nevorbareti, dar atenti la ce se intampla in jurul lor. Uite ca nici in Lynchburg nu am scapat de ei! Acum, i-am asezat frumos pe peretii unei expozitii si mi se par mai veseli! Curios."

(Emanuel Tanjala despre personajele fotografiate de el in satele romanesti in perioada 1970-1981).



Amintiri despre Emanuel Tanjala

Articol de Ileana Costea, Profesor la Universitatea de Stat din California, Northridge (CSUN) - din seria "Prezente romanesti surpriza in strainatate".

Ileana Costea portret 
 

Nota: Fotografiile din articol sunt din arhiva personala Emanuel Tanjala.

 

Manu langa o biserica din Romania 
                                            Fotoreporterul Emanuel Tanjala langa o biserica din Romania

Ca suntem raspanditi  peste tot prin lume; ca azi suntem aici, maine cine stie unde; ca nu ne gasim linistea, ca ne tot re-creem radacini care sunt vesnic rupte si replantate, avem de fapt radacinile in aer, cautand sa respire, ca si noi, un aer de strainatate inecacios, chiar cand vine cu lux si libertate;  ca ne purtam dupa noi amintirile si dorul; ca nu mai stim unde ne este casa, ca poate nici nu avem un camin; ca suntem niste neintegrati si neadaptati, chiar cand suntem bine integrati in lumea noua unde ne-a fost dat sa existam; ca nu mai ne simtim bine nici in tara, nici departe de ea, si totusi ramanem optimisti, incercand sa gustam din viata tot ce ne da frumos … asta este ceea ce ne caracterizeaza pe multi dintre noi,  romanii emigranti. Si unul dintre noi este fotogratraful californian candva, si vesnic roman Emanuel Tanjala.

Pe Manu l-am cunoscut in mai multe fatete.  Intai, prin anii 1980, la o expozitie a sculptorului Patriciu Mateescu in Los Angeles. Era nelipsit de la toate evenimentele romanesti din California de Sud, gazduind vesnic romani care apareau de undeva si tot mereu, venind din tara, sau calatorind prin America, fiind prietenii sau rudele unor prieteni de-ai prietenilor. Sarac in bogatia lui, darnic in saracia lui, ‘macaroanele erau de baza’. Si la o vorba si un pahar de vin, inconjurati de tarani romani, cruci, biserici, si peisaje  romanesti, la fel de in alb/negru ca si atmosfera lasata de noi  in urma, in tara comunista pe care am parasit-o, in casa din Beverly Hills eram in Romania; vorba era cand englezeasca cand neaosa … iar sufletul evident, la fel ca atmosfera, romanesc. Si  nu trecea mult ca ‘ata il tragea’ pe Manu spre tara … sa mai se plimbe prin sate, sa mai faca niste fotografii pentru reviste, filmari, sa-si mai domoleasca dorul.  Apoi, dupa niste ani, l-am regasit intr-o mica casuta la Snagov, aranjata cu gust, iarasi langa expresivele fotografii alb/negru de pe pereti, printre care doua copilite zglobii cu ochi de Tonitza umpleau aerul de bucurie si speranta. Si acolo Manu ducea dorul Americii cu care se obisnuise. De data aceasta isi cauta linistea traversand oceanul si continentele in sens invers, din timp in timp. Un du-te vino de suveica, dar prin care jurnalistul artist Emanuel Tanjala a tesut si continua sa teasa un covor minunat al Spatiului Mioritic prin imaginile incantatoare ale fotografiilor lui.  

Imi amintesc ca in 1995 Manu a venit la mine cu prietenul sau mai  tanar, Dan Turturica, cu care calatorea prin America, si m-au intervieviat pentru cartea la care lucrau, “ Romania de la New York la Los Angeles”. Carte  in care, ciudat, nu sunt  fotografii  (cauza, probabil, a fost costul prohibitiv), dar locul le este tinut de portrete ale unora dintre noi, romani emigrati in Statele Unite. Oameni diversi, vieti de fel si chip.  Este singurul loc unde a aparut povestea fugii mele spre Vest, cu primii mei pasi la Paris. Dar si acolo, printre refugiati, este prezent  taranul roman, in frumoasa fotografie de pe coperta.   

      Coperta cartii de interviuri E. Tanjala si D. Turturica          Coperta cartii Muntele Iubirii de Livia Grama
Coperta cartii de interviuri cu romani emigrati in SUA de Emanuel Tanjala si Dan Turturica  Coperta cartii “Muntele Iubirii” de Livia Grama ilustrata cu numeroase fotografii color din satele romanesti de Emanuel Tanjala 

De o sensibilitate speciala, cand l-am vizitat pe Manu la Snagov, putin dupa moartea sotului meu, in 2000, Manu si-a luat de manuta fetita cea mare, de cativa anisori, si au cules petale roz de trandafiri, pe care le-au presarat in curte de la poarta pana la intrarea in casa. Gest duios pentru Nic, cel cu care Manu se imprietenise la Los Angeles si care ne parasise.

In Februarie anul acesta Emanuel Tanjala a avut o expozitie in Lynchburg, Virginia, unde locuieste acum cu familia “intr-un loc de paradis, cu iarba verde, lac, cai, aer curat, ca in Vrancea”. N-am apucat sa vad expozitia, doar am citit lucrurile frumoase ce s-au scris despre ea. Dar mi-e bine cunoscuta aceasta lume a lui Manu, de pe peretii caselor din Beverly Hills si Sangov, din cartea “Muntele Iubirii” scrisa de Livia Grama si populata de persoanjele si subiectele expresivelor fotografii, color de data aceasta, ale lui Manu. Aceeasi lume de departe, din tara, pe care ne-a adus-o Manu  la o expozitie de arta cand am organizat la facultatea la care predau, California State University, Northridge, un Congres al Academiei Americane de Arte si Stiinte (ARA) in 1992. Cativa ani mai tarziu am readus ‘Satul Romanesc’  al lui Manu la CSUN cu ocazia unui banchet al Societatii de Oameni de Stiinta Internationali.

 Palarie cu bec
                                     Palarie cu bec, Romania

Arta lui Emanuel Tanjala ca fotograf este deosebita. Cu fotografiile taranilor si satelor romanesti el ne tine vie nostalgia frumusetii oamenilor si locurilor dragi de departe. Arta si documente istorice valoroase. Exista o simplitate prin extragerea esentei, un dramatism, o forta, care ridica fotografia alb negru a lui Manu la nivel de arta. Dar sa nu credeti ca Emanuel Tanjala are numai fotografii cu Romania. Are fotografii de peste tot prin lume, din Venetia, Italia, de mai peste tot in America pe care a strabatut-o in lung si in lat, si mai recent din Virginia, SUA unde locuieste acum. In alb/negru sau color atentia fotografului se indreapta spre expresia fetei umane, spre surprinderea unui moment gingas sau plin de tensiune, a unui peisaj incantaor, sau plin de drama (poze de la Rosia Montana), a unor raze de soare, a unui detaliu al naturii: o broscuta, o lacusta. Un portret al curcanului sau o floare privita de foarte aprope, de dedesubt si spre soare, firele metalice a unei masini pentru lucrul campului, totul este la fel de expresiv in fotografia lui Emanuel Tanjala ca si fata tarancii in varsta din fotografia alb/negru, pe care Manu imi va marturisi ca este fotografia lui preferata.  

Manta religioasa  broasca
                               Libelula                            Broasca
 cutie postala in Virginia curcan la V. Sarii
        Cutie postala in statul Virginia, SUA              Curcan la Valea Sarii, Romania

 

raze de sorare in biserica 
                  Raze de soare la Manstirea Slatina din Bucovina

 

papdie impotriva soarelui 
                            Papadie impotriva soarelui, Virginia, SUA, 2011

       

 Janhson-farm2010
                                         Ferma Jahnson, statul Virginia, SUA
                                               

Ileana Costea de vorba cu Emanuel Tanjala         

      IC: Ce ai prezentat in recenta ta expozitie la Lynchburg, VA?
      ET: Fotografii din satele romanesti, portrete, obiceiuri la camp, peisaj, viata la tara. 30 de fotografii alb negru de diferite marimi. Fotografii din Vrancea, Maramures, Tara Hategului, Oltenia, Mures, Gorj.    Palarie cu bec electricFoto: arhiva personala Emanuel Tanjala  IC: Care este fotografia ta preferata din expozitie?ET: Portretul unui batrane din Maramures.  
      

      IC: Ce te-a atras la lumea satului?

      ET: Este o lume de care eu m-am legat de cand am inceput sa lucrez la “Satul” .Am cotrobait satele din Romania, de unde mi-am luat libertatea cu portie in perioada comunista. Cand m-am trezit in puscaria numita Romania, am zburat peste zidul puscariei in 1981 si in 1982 am ajuns in America. Satul romanesc, a fost locul in care ma refugiam, fofilandu-ma fara a fi observat. Mi-a placut sa ii surprind pe tarani in obisnuitele lor indeletniciri si a fost si locul care mi-a lipsit in  noua mea tara de adoptie. Portretele cu tarani sunt piesele mele de rezistenta si scoala mea de presa in Romania, unde pana in ‘89, nu a existat o facultate de jurnalistica.   

 

 catunul-Huda-lui-Papara-Apuseni
Catunul Huda din Papara Muntii Apuseni, una din numeroasele poze de Emanuel Tanjala din cartea “Muntele Iubirii” de Livia Grama 

 

      IC: In timpul comunismului ai lucrat mult in Romania pentru revista Flacara.

      ET: La Flacara mi-am pus pasiunea mea pentru imagini intr-un rost al meseriei de fotograf de presa. Revista Flacara a fost cosul de ghilotina a presei romane din perioada comunista; a adapostit cei mai de marca ziaristi ai momentului, terorizati de Adrian Paunescu si mai ales de conditiile de mers pe teren iarna. Pe mine lucrul pentru Flacara si mai tarziu pentru revista Cinema, m-a facut mai darz si mi-a dat un puternic imbold in a evolua in presa. La aceste reviste am fost coleg de redactie cu Radu Cosasu, Ecaterina Oproiu, Adina Darian, Rodica Lipati, Eva Sarbu, Nicolae Cristache, Nicolae Stoian, Emanuel Valeriu, turnatorul de serviciu al redactiei, cu Tudor Octavian, Dumitru Graur, Ovidiu Ioanitoaia, Horia Patrascu, scenaristul filmului "Reconstituirea". A fost de fapt perioada mea de glorie in presa romaneasca.

 

      IC: Stiu ca dupa 1999 ai lucrat pentru revista Formula AS niste ani.

      ET: Dupa 1999 am colaborat cu Sanziana Pop la revista Formula AS si am predat fotografia de presa la Centrul pentru Jurnalism Independent din Bucuresti. La Formula AS am avut colegi o alta elita a presei romanesti de dupa ‘90: Sorinm Preda, un scriitor de mare talent, Otilia Teposu, o ziarista de mare sensibilitate, Marius Petrescu, un foarte talentat jurnalist, Ion Longin Popescu, scriitor si jurnalist, Bogdan Lupescu, un tanar plin de talent. Perioada extraordinara care a durat aproape 10 ani. Am cutreerat satele si catunele din Romania dupa 90 mai mult decat in perioada mea de glorie in presa romana.  

 

      IC: Cum a fost munca ta de fotograf dupa ‘90 comparata cu cea din perioada comunista?

      ET: Dupa ‘90 mi-am putut satisface placerile lucrului ca journalist suprimate inainte de fuga mea, lucrand non-stop si fotografiind o Romanie, pe care am avut impresia ca nu o mai vazusem. Oricum nu este simplu sa lucrezi in Romania din pozitia de transfug. Nu este usors sa te re-integrezi intr-o lume pe care nu o mai intelegi. In Romania multe nu s-au schimbat si a fost o mare deziluzie pentru mine ca romanii s-au gudurat tot pe langa comunisti, dupa revolutia care le-a adus libertatea, dupa care eu tanjisem in perioada comunista. Cu tristete afirm ca am gasit un popor care pare ca nu-si doreste sa isi faca istorie, un popor care se lasa condus si acum de niste politicienni de placaj. Fuga de Dumnezeu este, refugiul pacatosului. Iov spunea ca: "Frica de Domnul, aceea inseamna intelepciune." Dar tocmai aceasta lipsa de intelepciune ii tine in continuare pe majoritatea romanilor din tara, in ghiarele stangii comuniste!
 

      IC: Ai mai lucrat si pentru alte ziare, reviste in tara sau strainatate?      ET: Din 2007 am avut sansa sa lucrez pentru revista: "Vacante la Tara", revista
ANTREC-ului, condusa de doamna Marilena Stoian, un mare expert in turism. Mi-am redescoperit placerile mersului pe teren, de multe ori putandu-mi eu insumi alege locul si subiectul, ceea ce mi-a dat o independenta de invidiat. 
Din Lynchburg, de unde traiesc acum cu familia, colaborez  la revista mea de suflet, “Vacante la Tara”, la “Romania Libera”, la o revista din Barcelona, “ Revista Maria”  si cine imi cere fotografii nu prea imi vine sa ii refuz. De cateva saptamanii am un blog nou pe care scriu si pun fotrografi: www.pesteuluca.blogspot.com.

 

      IC: Care sunt activitatile tale acum, de cand te-ai intors in America?

      ET: Acum locuiesc in Lynchburg, Virginia. Sunt tatal a doua fete de care ma ocup. Sara merge la o scoala foarte buna si este o eleva foarte apreciata. Rebeca este la gradinita si la anul va merge la scoala. O admir pe Irina, sotia mea, ca a terminat de curand un master la Liberty University in "Human Serivce" si o pasioneaza ceea ce face. Locuim intr-un apartament langa o padure, cu un lac, inconjurati de ferme cu cai, un mic Rai pe pamant. Cam izolati, dar mereu pe computer nu avem timp sa ne plictisim. M-am integrat in tehnologia secolului 21, imi scanez filmele vechi si imi place sa le revad si sa folosesc noul laborator, de data aceasta al computerului - Adobe Photoshop. Pregatesc doua carti de fotografie despre Romania si nu contenesc a fotografia America, pe care o cunosc bine acum. Am traversat-o cu masina de la un tarm la altul de opt ori.

 

 

 EmanuelTanjala/cu-Rebeca-si-Sara-in-in-carca-sep-2010-Va

                La plimbare prin imprejurimile casei din Lynchburg, Emanuel cu fetle lui, Sara si Rebeca 

 

 
 Fall-in-Boonsboro09
                                                         Toamna la Boonsboro, Virginia

 

cai la pascut 
                                                               Caii, vecinii mei, Virginia, SUA 

 

      IC: Tinem legatura prin email si telefon. Are si tehnologia avantajul ca putem sa ne auzim si trimete poze digitale.

      ET: Imi place sa ma uit la fotografii facute de prieteni si le prefer prezentarilor “conserva” PowerPoint pe care multi le imprastie in toate directiile. Prefer sa ma uit la fotografii de soi facute de cei dragi mie, sa vad pe unde mai umbla si ei. Le sunt recunoscator prietenilor care, ca tine, Ileama, impart cu mine imagini si ganduri, trairi, din viata si plimbarile lor. Viata are partea ei de taina si mai ales este cursul unei continue placeri, traita in pantecul problemelor, a stresului, a kitch-ului de zi cu zi.

 

Comunicat de Presa despre expozitia de fotografie " Satul Romanesc" de la Lynchburg, Virginia, semnata de jurnalistul artist-fotograf: Emanuel Tanjala

Academy of Fine Arts din Lynchburg, Virginia (U.S.A.), va gazdui in luna Februarie a anului curent expozitia de fotografie “Satul romanesc”, a cunoscutului fotoreporter Emanuel Tanjala. Expozitia isi propune sa fie o fereastra deschisa catre lumea satului traditional romanesc, o marturie despre o cultura pastrata intacta vreme de secole. Emanuel Tanjala este cunoscut pentru munca sa de fotograf in presa din tara, cat si pentru activitatea artistica din Europa sau Statele Unite. El este apreciat de asemenea pentru interesul pe care l-a manifestat permanent pentru viata rurala a Romaniei. Artistul a dedicat o mare parte a carierei sale satului romanesc, a carui viata a surprins-o in imagini unice. Pe langa calitatile artistice, multe dintre fotografiile sale au un caracter documentar deosebit, vorbind despre oameni, locuri si traditii deja disparute sau in pericol de a se stinge. Asa cum a spus in mai multe ocazii, Emanuel Tanjala se considera un martor al timpului sau, care, din datorie si din pasiune, inregistreaza partea frumoasa a lumii in care traieste. Pana la fuga din Romania comunista in 1981, Emanuel Tanjala a lucrat la ziarul “Satul Socialist” si la revistele “Flacara” si “Cinema“. Dupa Revolutia din Decembrie 1989, el s-a intors in tara in repetate randuri, ca si colaborator al revistei “Formula AS” si trainer la Centrul pentru Jurnalism Independent.    

          

Poze de la Vernisajul expozitiei "Satul Romanesc"Fotografii de Emanuel Tanjala

Februarie, 2011, Lynchburg, Virginia, USA                          

 cu-Sheilah-Rosapepe

Sheila Rosapepe, sotia fostului Ambasador al Statelor Unite in Romania

de vorba cu Emanuel Tanjala la vernisaj 

 Opening-exibition-Feb-2011-3
 

 Opening-exibition-Feb-2011-31
 

Opening-exibition-Feb-2011-44 
 

 photo-exibition-4
 

 

Referinte: 

http://www.pesteuluca.blogspot.com

Noul blog al fotograului Emanuel Tanjala pe care scrie si pune fotografii 

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-8234805-satul-romanesc-prezentat-americanilor-prin-fotografiile-lui-emanuel-tanjala.htm   Satul romanesc prezentat americanilor prin fotografiile lui Emanuel Tanjala, 24 ianuarie 2011  

http://etanjala.aminus3.com/image/2011-03-02.html    Fotoblog Emanuel Tanjala   

 http://www.emanueltanjala.com/   Site-ul fotoreporterului Emanuel Tanjala    

http://etanjala.aminus3.com/archive/  Fotoblog arhiva    

http://www.youtube.com/watch?v=jLhA9JBDJ3c  Viata La Tara, Valcea, Premiu acordat lui Emanuel Tanjala    

http://www2.newsadvance.com/lifestyles/2011/feb/14/photographer-captures-forgotten-moments-ar-841938/referer=None&shorturl=http://newsadvance.com/ar/841938/  Photographer captures forgotten moment  

http://www.saltmin.com/5117/expozitie-emanuel-tanjala-in-sua.html  Expozitie Emanuel Tanjala in SUA, Posted by saltmin2010 On February 7, 2011    

http://ziare.piatza.net/fotografia-zilei-emanuel-tanjala-%E2%80%93-maci-in-martie/   Fotografia Zilei: Emanuel Tanjala – Maci in Martie, 2011 

http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?com_mode=nest&com_order=1&itemid=697   Muntele Iubirii de Livia Grama    

http://www.revista-maria.com/numar2/?p=437   Valea Tazlaului, Natura si Isotir, de Emanuel Tanjala, 10 Februarie 2011