Dacă sâmburii de lumină

încă nu s-au trezit la viață 

în geana răsăritului 

atunci noaptea și întunericul

sunt pământul în care le-am sădit,

ghiveciul de lut, cerul peste care

am pictat cu mâna stângă

fâșiile zborului albatroșilor.

încă  o toamnă mai moare peste mine.

încă o primăvară își alungă florile

de castani, ciresi, magnolii

lângă cerdacul casei,

în locul în care din fire de iasomie

țes cămăși albe din gânduri cu sete,

apa limpede, oglindă, cercuri

din aproape în aproape,

cântec, elegie a vântului,

și strugurii mustesc deja

în via în care te așteptam

numărând boabe și

sădindu-le pe cale...