CAROL IANCU

MEMBRU DE ONOARE DIN STRĂINĂTATE

AL ACADEMIEI ROMÂNE

            Alegerea prin vot secret a profesorului Carol IANCU, de la Universitatea Paul Valéry din Montpellier a avut loc în cadrul Adunării generale a membrilor Academiei Române, desfăşurată în data de Vineri 4 noiembrie 2016, în Aula Academiei Române.

            Academia Română are 88 de membri titulari, 80 de membri corespondenți, 38 de membri de onoare din țară și 97 de membri de onoare din străinătate. Prin lege și statut Academia Română poate avea un număr maxim de 181 de membri titulari și corespondenți și 135 de membri de onoare, din care cel mult 40 din țară.

              Carol IANCU s-a născut la Hârlău unde a făcut studiile primare și secundare în afară de clasa a 8-a urmată la liceul Mihai  Viteazu din Alba Iulia. După obținerea Bacalaureatului la liceul « Costache Negruzzi » din Iași, părăsește definitiv Romania în 1963, stablindu-se cu familia sa în Israel. Dupa obținerea titlului de Master of Arts cu mentiunea magna cum laude  la Universitatea ebraică din Ierusalim (1971), el continuă studiile în Franța ca bursier al Guvernului Francez. Doctor în Istorie și Doctor ès Lettres al Universității din Aix-en-Provence (1991), el si-a început cariera universitară la această Universitate continuată la Universitatea Paul Valéry din Montpellier, unde a devenit Profesor titular de catedră în departamentul de Istorie. Începând din 2001, el a fost de asemenea numit Directorul Școlii de Inalte studii ale Iudaismului fin Franța.

            Profesor invitat în universități și institute științifice din mai multe țări, el este organizatorul unor importante colocvii și congrese naționale și internaționale. Membru în numeroase societăți savante și culturale, el este președintele « Prieteniei iudeo-creștine din Franța, secția Jules Isaac din Montpellier. Activitatea sa științifică a fost recunoscută pe plan național și internațional. Doctor honoris causa a patru universități din România – Universitatea « Babeș Bolyai » din Cluj (2005), Universitatea « Alexandru Ioan Cuza » din Iași (2010), Universitatea din Oradea (2011) și Universitatea « Ovidius » din Constanța (2013) -, el a primit la Iași în 2014, titlul de « Membru de onoare » al Institutului « A.D. Xenopol » al Academiei Române. După ce a fost ales  în 2011 membru al Academiei din Nîmes (fondată in 1682), el a fost promovat în  2012,  Ofițer al Palmelor academice (Officier des Palmes Académiques), printr-un decret al primului ministru al Franței.

            Autor a unor importante studii și cercetări consacrate istoriei evreilor, relațiilor iudeo-creștine, antisemitismului, Șoahului (Holocaustului) și relațiilor internaționale, el a publicat numeroase articole, cărți și note critice apărute în câteva limbi, Printre lucrările apărute în limba romană : Evreii din România (1866-1919). De la excludere la emancipare, 1996, 2006 și 2009 ; Bleichröder și Crémieux… 2006; Evreii din România (1919-1938). De la emancipare la marginalizare, 2000 ; Shoah în România. Evreii în timpul regimului Antonescu (1940-1944), 2001 ; Miturile fondatoare ale antisemitismului. Din Antichitate până în zilele noastre, 2005 ; Alexandru Șafran. O viață de luptă, o rază de lumină (2008) ; Alexandru Șafran și Șoahul neterminat în Romania. Culegere de documente, 1940-1944 (2010) ; Profesori și studenți evrei… (coordonator), 2012 ; Pogromul de la Iași și Holocaustul în România (coordonator), 2015. Pentru cartea sa Evreii din Hărlău. Istoria unei comunități (2013) redactată direct în limba română a primit premiul de istorie al Academiei Române (2015).

sursa: comunicat de presa