ROMANIAN POETRY

o anumită întâmplare

Creation Category: 



o anumită întâmplare
deschide sezonul la fluturi
sau numai silueta acelui bărbat
printre mobile stil,
haine vechi, pendule,
încercănat de-atâtea clepsidre
ca-ntr-un archimboldo
abia descoperit
reinventat pentru uzul casnic

unicul
după care începi să răsfoiești
anotimpurile
în vârful picioarelor

să nu trezești
cu impertinența ta
indecentă
de a gândi altceva
indivizi monotoni,
ce-și târăsc
diminețile papucii
exasperant
printre tabieturi învechite
cu iz de naftalină
aparențelor inutile
ce decorează
până la refuz
viața

în depărtări palpită
siluete estompate
carnavalul de la Veneția
gondole de ceață
croaziere decupate lasciv
din pliante străvezii
top secret

...o anumită întâmplare
deschide senzual
sezonul la fluturi...

Între inefabil și tonuri din Noile Hebride

Creation Category: 

Cîteodată mă dor cuvintele
la capătul dinspre nord al iernii,
alteori sîngerez sub frînghii de ape și-mi pare
că nu mai aud nici măcar întrebările, pe care de obicei
mi le pun singură, amețită de soare și regretul de a nu-mi fi de ajuns poteca șerpuită la care duce Karuma.

de mîine mă voi privi din nou în oglindă
mai tulbure, mai gri,
cu un suflet bîntuit de îndoieli
de parcă asta mi-ar fi singura datorie
irepetabilă,
a failure of feeling, altfel, nimic care să mă deruteze
din ceea ce se cheamă un peisaj obișnuit
într-o altă ordine, după colț, pe furiș
crengile unor arțari bătrini amestecîndu-se cu lumina
într-o formă de fugă la două voci,
noi înșine străini în propria-ne viață.

dincolo de formele cu care ne-a obișnuit
neoclasicismul,simt gustul  palmelor tale
și știu că ne aparținem cu ochii închiși

pînă la sfîrșit...

 

 
  

 

Miresme de anul trecut, unde n-au fost niciodată

Creation Category: 

Am ridicat un zid acolo unde cuvintele
tind să devină contrarii
și zăpada nu cade niciodată înainte
sau mai tîrziu decit visul unei depărtări în care
poți dispărea ca și cum ai fi propria ta fantomă
la polul opus al lui Don Quijote,
dintr-o după amiază înaltă și plină de soare...

așa cum sînt lucrurile de cînd lumea
și te afli lîngă cineva care este pe moarte,
nu negi ceea ce se întîmplă și ceea ce simți
din rațiuni de pură complexitate
cu nimic mai prejos de florile cireșului umed de rouă,
doar că de această dată singuri, fiecare între coperțile sale,
înțelegem din ce în ce mai bine că orice răspuns
hrănește o iluzie,
dacă nu cumva un fel de luciditate amară
ce se scufundă în sine, pentru sine,
și neîndoielnic, nu poate fi spus decît prin culori
după cum nici nu există traducere
pentru hîrtia fină, de un roșu palid
si o corabie înfiptă în nisip cînd se retrage marea
pe urmele pașilor la ceasul asfințitului...

cîtă melancolie, acum știu că-i e dor cu adevărat,
la ce mi-ar folosi să mă întorc ?

  
  

William Turner - "Fort Vimieux"

Despre lucruri așa cum sînt, în funcție de natură...

Creation Category: 

Dumnezeu i-a facut pe oameni verticali,
pentru ca ei să poată vedea Cerul.
Pe mine viața mă face să simt uneori
că stau cu capul plecat în pămînt,
deși Cerul este deasupra mea
un fel de astrogramă, în fața căreia cuvintele
se chircesc de neputință
în cumpănă cu drumurile atît de parfumate
ale poeziei parnasiene
și iată că lucrul de care mă temeam se întîmplă
clipa se sparge, se preface în ceea ce pierd neîncetat,
o tăcere pe care-o simt dincolo de auz
în cele mai îndepărtate unghere
cum ar fi fost, cum trebuia, cum s-ar fi cuvenit să fie
deși e drept că nu mai știu ce caut
dar știu foarte bine ce vreau,
n-am altă izbăvire, trebuie să înțeleg totul, cu inima
arsă de soare deasupra dealurilor...

Dacă poți avea acces direct la realitate,
ce rost mai are să emiți supoziții
asupra tuturor nedumeririlor?

 

 
  

 

De-ai fi uimirea-n iarba răvășită, de Adrian Munteanu

Creation Category: 


  
  

De-ai fi uimirea-n iarba răvășită,

Te-aș strânge-n pumn, ca roua din câmpie


Și ți-aș întinde pâinea aurie


Și sarea caznei între noi sfințită.


De-ai fi suavul puf de păpădie,


Covor țesut din liniștea smerită,


Când ziua cade-n brume năruită,


Te-aș așeza pe-un duh de poezie.

 

Întrebare in situ

Creation Category: 

Plutesc, prin diminețile inimii tale
din perspectiva statuilor care-și dorm
încă, singurătatea atinsă de cer
în mod esențial
acolo unde totul rămîne veșnic,
în ciuda eforturilor de-a zîmbi ostentativ
numai la gîndul că ești
rodul unei stări, de la celălalt capăt
al vernisurilor
încît uiți cu desăvîrșire că dragostea
mă face o femeie frumoasă
cu piele de levantin,
după Praxitele piese care mă emoționează
profund, în sfîrșit împăcată cu toate
cu durerile, cu zeii și cu mîinile mele,
ca o dovadă, neaditivată
de căință,
în lucrurile cele mai dragi...

Nu vezi cum iau forma gîndurilor tale?

 

 
  

 

Passage

Creation Category: 

Am învățat din civilizația trecerii
în dimineți de iarnă, oglinda apei înghețate
apoi să citesc de pe buze
crucificarea și bătăile inimii
acest ceva compus din cuvinte nepotrivite
și că uneori, desi nu recunoaștem, avem nevoie
de reazem în fața prăbușirii
exact atunci cînd ți se întîmplă ceva
și niciodată nu știi, ce anume
ți se întimplă,
să te naști din nou
să te muți în altă lume
fără automatisme dobîndite de-a valma și la întîmplare,
te speli pe mîini
îmbraci haine curate și reciți, cucernic
părți din Sutra Lotusului, cartea a șasea
mai departe decît moartea
cum ar lumina luna
muntele Cyllene, prin darul cerului
la un pas de enthousiasmos...

 
 
  

 

Dincolo, pînă la marginile timpului

Creation Category: 

Am toate motivele să-ți răspund
pentru că momentul prezent este așa cum este
întotdeauna același,
precaritatea destinului, la unii
vine tocmai din conflictul cu nevăzutul
în locul în care îngerul devine înger
și cosmosul, om,
în rest tot ce urmează sînt detalii, dezvoltări
cazuri și cuvintele celor care au trăit cu mintea sortită recunostinței,
altfel îmi spun că norocul are forma minții
și cel mai bine vezi cu ochii altuia
cum se-ntoarce gîndul meu spre tine,
de data asta chiar port podoabe și mirodenii
întocmai ca un personaj din Kobo Abe
o porțiune de palmă, de încheietură,
un nor subțire peste fața lunii
la ceasul cînd se crapă de ziuă
aș putea oare să nu mă simt fermecată?
un suspin, ai zis, nu eram sigură...
precum tînguirea muezinului
în dimineți care ard cu atîta sfială
încheietura de taină a gîndurilor

dezleg ierburi si desi pare neverosimil
le redau foșnetul tău...

 

 
  

 

Un cer pe care-l port în mine

Creation Category: 

Culorile țipătoare se poartă mult
dar mie-mi plac totuși cămășile albe
și tăcerea ta caldă lipită de mine
în cele nouă părți ale Sutrei Toiegelor
cum curge apa pe marmura fîntînilor vechi
fără să lase nici o urmă,
iată o sacralitate care nu poate fi înțeleasă
cu ajutorul gîndurilor
pentru că dragostea oferă încă rațiunii
soluția ieșirii din impas iar timpul nu e nimic
înainte de-a deveni memorie,
cel puțin aceste adevăruri le știu sigur
din toate ungherele,
pot să jur că-mi amintesc totul
înainte de-a pleca
înclusiv gustul merelor din care mușcam
tălmăcirea fidelă a unei iubiri
asemănătoare ferestrelor ce se deschid
într-o dimineață cu soare...

Pages

Subscribe to RSS - ROMANIAN POETRY