Hans, fiul cel mai mare, care trebuia să urmeze cariera tatălui său, după tradiţie,un pianist foar­te dotat, se sinucide în 1903, deoarece era impiedicat să-şi urmeze vocaţia. Alt fiu, Paul, tot pianist, îşi pierde mâna dreaptă în Primul Război Mondial, dar îşi continuă cariera internaţională. Lui i-a de-dicat Maurice Ravel „Concertul de pian pentru mâna stângă". Şi Ludwig, al şaptelea copil, despre care vom vorbi mai mult, viitorul filozof, era şi el, la început, încli­nat spre muzică, cânta la clarinet şi se gândea la dirijat. Ludwig avea mai multe talente, un fel de Leonardo da Vinci al vremii.

Imaginează o sumedenie de apa­rate, de la maşini de cusut până la aparate de zbor. începe şcoala la Linz, unde Hider a învăţat în aceeaşi perioadă, apoi la Berlin, la cea mai renumită şcoală de ingineri, şi se specializează la Manchester, unde ia o diploma de inginer în aeronautică. Dar el are şi o apetenţă deosebită pentru matematică şi logică şi se îndreap­tă, sub îndrumarea lui Bertrand Russel spre filozofie. Viaţa per­sonală îi este însă adumbrită de o sexualitate neasumată, stigma­tizată de societatea vremii. La moartea tatălui său moşteneşte o avere fabuloasă pe care o va împărţi cu generozitate, nu nu­mai cu surorile sale ci şi cu scri­itorii şi artiştii Rilke, Trakl, Else Lasker-Schuler, Oskar Kokoscha, Adolph Loos. E greu de ima­ginat un om atât de generos şi auster în acelaşi timp. II găsim la Cambridge (1911-1913), într-un loc de vârf al cercetării ştiinţifice, la Trinity College şi la Clubul ştiinţelor morale, unde se remar­că prin originalitate şi profunzi­me. In Primul Război Mondial e luat prizonier la Monte Cassino, dar atunci când se obţine,prin diligentele familiei pe lângă Vatican, eliberarea, Ludwig refuză favorul, rămânând alături de ca­marazii săi în prizonierat până la sfârşitul războiului. Apoi în locul unei catedre universitare, preferă să predea la o şcoala de provincie, ca simplu învăţător, trâind într-o mare sărăcie. Se întoarce la Viena, unde, împreună cu un ar­hitect construieşte o casă pentru sora lui, Margarete, dovedindu-se un veritabil constructor mo­dern. Dupa moartea mamei sale îl găsim grădinar la Mănăstirea Hutteldorf din preajma Vienei.

Periplul vieţii sale îl voi re­lata mai pe larg cu altă ocazie. Menţionez doar călătoria în URSS unde dorea să fie sim­plu muncitor, dar de unde se va întoarce dezamăgit (1935). După Anschluss, i se retrage paşaportul austriac şi dobândeşte naţionalitatea britanică.

In al Doilea Război Mondial, va servi ca simplu brancardier, în cursul bombardării Londrei. Filozoful de geniu, fiul risipitor, dar generos, moare de cancer in 1951.