Creation Category:
Lucian Merișca –master în studii europene și medic ca formație, este scriitor, ziarist, realizator de emisiuni la Radiodifuziunea Română Iași.
II. WHO'S THE WINNER? GLOBALIZARE, DREPTURILE OMULUI, CRIZA. TOATE MOLIMELE VIN DINSPRE VEST.
DREPTURILE UNIVERSALE ALE OMULUI ȘI "DREPTURILE OMULUI ÎN LUMEA ISLAMICĂ". O ALTĂ PERSPECTIVĂ?
Sayyid Abul Ala Maududi, jurnalist, teolog și gânditor politic din Pakistan, afirmă:
"Când vorbim despre drepturile omului în Islam, înțelegem că aceste drepturi au fost acordate de către Allah (Dumnezeu); ele nu au fost acordate de nici un fel de rege sau de nici un fel de adunare legislativă. Drepturile acordate de regi sau de parlamente pot fi retrase în același fel în care au fost conferite. Același lucru se întâmplă și cu drepturile acceptate și recunoscute de către dictatori. Ei pot să-ți ofere și să-ți retragă drepturile când vor ei. Oamenii politici pot încălca deschis drepturile omului așa cum vor ei. Dar atât timp cât în Islam drepturile au fost conferite de Dumnezeu, nici o adunare legislativă din lume și nici un guvern de pe pământ nu are dreptul sau autoritatea să aducă orice amendament sau schimbare în drepturile conferite de divinitate. Nimeni nu are dreptul să le abroge sau să le retragă. Nu este vorba de drepturile omului care sunt conferite pe hârtie de dragul spectacolului politic și negate în viața reală atunci când spectacolul s-a terminat." [15]
Și iată acum felul în care gânditorii musulmani văd abordarea occidentală a drepturilor omului:
Oamenii din vest proclamă zgomotos că Magna Carta a Marii Britanii stă la baza conceperii drepturilor omului; dar chiar și Magna Carta a apărut la șase sute de ani după zorii Islamului. Suntem siguri că oamenii din vest nu aveau nici o idee despre drepturile omului și drepturile civice înainte de secolul al șaptesprezecelea. Noțiuni mai clare în acest domeniu au apărut la sfârșitul secolului al optsprezecelea în proclamațiile și constituțiile din America și din Franța. Dar nimeni nu-i atât de orb încât să nu observe că drepturile date pe hârtie nu sunt cele de care beneficiază oamenii de rând în viața de zi cu zi. La mijlocul secolului douăzeci, Națiunile Unite, care ar putea fi mai bine botezate drept Națiunile Dezbinate, au fabricat o declarație universală a drepturilor omului, nucleul fiind definirea genocidului și a regulilor prin care acesta poate fi demonstrat. Dar toate aceste declarații sunt doar o expresie a unei speranțe pioase. Nu exista sancțiuni în spatele lor și nici forțe fizice sau morale care să le consolideze. In ciuda răsunatoarelor și ambițioaselor rezoluții ale ONU, drepturile omului au fost încălcate și pervertite în diferite locuri ale lumii, iar organizația mondială a fost doar un spectator neajutorat. ONU nu este capabil, prin Declarația universală a drepturilor omului, să exercite un control efectiv în cazul încălcării drepturilor omului. Chiar și hulita crimă de genocid a supraviețuit, în ciuda proclamatiilor organizației mondiale cu sediul la New York. Într-o tara care se învecinează cu Pakistanul, genocidul musulmanilor are loc neîntrerupt de zeci de ani, dar ONU nu are puterea de a lua nici un fel de măsuri împotriva Indiei (aluzie la Kashmir-ul indian).
Așadar, din punctul de vedere islamic, carta, proclamațiile și rezoluțiile ONU nu pot fi comparate cu drepturile hotărâte de către Dumnezeu. Aceasta din cauză că primele nu sunt aplicabile oricui, în timp ce ultimele se aplică oricărui suflet, oricărui credincios. Drepturile omului sunt parte din credința islamică - susține Maududi, iar pentru cei care nu le-ar respecta sau le-ar schimba, Coranul afirmă clar: "Cei care nu judecă prin ceea ce Dumnezeu ne-a trimis sunt necredincioși." [16]. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că, dacă autoritățile trecătoare consideră propriile lor cuvinte și decizii ca fiind adevărate și cele date de către Dumnezeu greșite, acei oameni sunt necredincioși. Drepturile scrise de către Dumnezeu sunt permanente și eterne. Ele nu au nevoie de semnatura nici unui politician pentru a-și dovedi valabilitatea în viața fiecărui om.
Orice om, dintr-o țară sau din alta, fie că trăiește în pădure sau în deșert, are aceleași drepturi umane fundamentale pur și simplu pentru că este un om, și acest lucru este recunoscut de fiecare musulman. De fapt este datoria lui să îndeplinească aceste obligații (ospitalitatea islamică).
Și iată care sunt drepturile fundamentale ale omului, din perspectiva islamică:
1. Dreptul la viață. Primul și cel mai important drept fundamental este dreptul la viață și respectul vieții umane. Cartea sfântă a Coranului subliniază: oricine omoară o ființă umană fără nici o îndreptățire este ca și cum ar fi omorât întreaga omenire. In privința luării vieții celui care este acuzat de crimă sau pedepsirii pentru corupție, decizia va fi luată doar de o adevărată și competentă curte de justiție. Daca e vorbe de un război cu altă națiune sau țară, acesta poate fi decis doar de către un guvern legal constituit. In orice caz, nici o ființă umană nu are dreptul să ia viața altei ființe umane prin propria sa decizie. Tot Coranul spune: nu ucide un suflet pe care Allah l-a creat și l-a făcut sacru, decât prin mijlocirea legii [17]. Profetul a declarat omuciderea ca fiind cel mai mare păcat, imediat dupa politeism.
2. Dreptul de a-ți fi salvată viața, în caz de pericol, "indiferent de naționalitatea, rasa sau culoarea" pe care o ai - este de asemenea menționat în cartea sfântă a musulmanilor [18].
3. Respectul pentru castitatea femeilor - "fie ca ele aparțin națiunii noastre, fie ca aparțin națiunii inamicului" și indiferent de dorința ei, de apartenența ei sau neapartenența la o religie. Acest concept al sfințeniei castității și al protecției femeii nu poate fi găsit nicăieri in afara Islamului.
4. Dreptul la un standard minim de viață. Oricine cere ajutor, oricine este în dificultate, trebuie ajutat din proprietatea și averea musulmanilor. Aceasta indiferent dacă aparține sau nu unei națiuni sau unei țări, unei rase sau alteia. Daca un om (un musulman) se afla în situația în care poate ajuta pe cineva și o persoană în dificultate îi cere ajutorul, ori dacă necesitatea de a ajuta se vede de la sine, atunci este de datoria primei persoane să o ajute pe cea de-a doua.
5. Dreptul individual la libertate. Islamul a interzis categoric practica primitivă a capturării oamenilor, transformării lor în sclavi, vânzării lor. Europenii și americanii se mândresc că au abolit sclavia, dar nu au decența să spună ca tot ei au introdus-o, iar abolirea sclaviei s-a produs abia la jumatatea secolului al XIX-lea, atrage atenția Maududi.
6. Dreptul la o justiție corectă. "Musulmanii trebuie sa fie drepți nu numai cu oamenii obisnuiți, dar și cu dușmanii lor. Obiceiurile și caracterul lor sunt de așa natura încât nici unui om nu trebuie să-i fie teamă că va fi nedreptățit în mâinile lor, pentru ca ei tratează ființele umane cu corectitudine și dreptate." [19]
7. Egalitatea oamenilor. Lumea islamică recunoaște egalitatea deplină între toți bărbații, indiferent de culoare, rasă sau naționalitate [20]. Toți oamenii sunt frați unii cu alții [21]. Superioritatea unui om asupra altuia ține doar de credința în Dumnezeu, puritatea de caracter și moralitatea lui - și nu de culoare, rasă, limbă sau naționalitate [22]. Profetul a spus: "Nici un arab nu este superior unui ne-arab, dar nici ne-arabii nu sunt superiori arabilor. La fel și dacă un om este alb sau negru, nici unul nu este superior celuilalt. Toți sunteți copii ai lui Adam, iar Adam v-a creat din același lut."
8. Dreptul de a colabora sau de a nu colabora. Islamul îi învață pe fidelii săi să coopereze pentru țeluri virtuoase și responsabile, dar să nu coopereze atunci când e vorba de lucruri vicioase și agresiune. Acel bărbat care își va lua o sarcină nobilă și dreaptă, indiferent dacă face parte din Lumea Nordului sau a Sudului, are dreptul să se aștepte la sprijin și cooperare activă din partea musulmanilor. Dimpotrivă, daca el propagă fapte de viciu și agresiune, chiar dacă el este ruda noastra cea mai apropiată sau vecinul nostru, nu are nici un drept la suport și ajutor. Persoana păcătoasă și vicioasă poate fi chiar fratele, dar el nu este de-al nostru și nu trebuie ajutat atât timp cât nu se căiește și nu își schimbă calea. In același timp, persoana care va face fapte de virtute și dreptate, poate să nu aibă nici o legatură cu musulmanii, dar musulmanii îi vor fi alături și îl vor sprijini sau cel puțin îi vor dori binele.
Am prezentat o sinteză dupa HUMAN RIGHTS IN ISLAM - autor 'Allamah Abu al-'A'la Mawdudi sau Maududi, jurnalist, teolog și gânditor politic musulman. [24]
DE CE NU FOLOSEȘTE REVIZIONISMUL ISLAMIC.
Controversata Declarație de la Cairo privind drepturile omului în Islam (CDHRI) [25] a fost adoptată în capitala Egiptului în 1990 de către cea de-a 19-a Conferință Islamică a miniștrilor de externe, de catre 45 de state membre ale Organizației Conferinței Islamice (OIC) [26]. CDHRI a stabilit ca legea shari'a (ansamblul de reguli de conduită aplicabil musulmanilor și rezultând din învățăturile lor religioase) este "singura sursă de referință" pentru protecția drepturilor omului în țările islamice, dându-i așadar supremație în fața Declarației Universale a Drepturilor Omului (UDHR).
ONU a considerat că această inițiativă nu poate avea girul său, nici măcar ca o componentă regională [27], iar pericolele CDHRI au fost enumerate într-un comunicat de presă, chiar prin declarația lui Adama Dieng, musulman, secretar-general al Comisiei Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului, un proeminent jurist senegalez care a alertat comunitatea internațională asupra gravelor implicații care ar putea rezulta. Vorbind în fața Curții Internationale de Justiție a ONU el a declarat urmatoarele (1992):
• CDHRI amenință grav consensul inter-cultural pe care sunt bazate instrumentele internaționale privind drepturile omului;
• CDHRI introduce, în numele apărarii DO, o intolerabila discriminare împotriva ne-musulmanilor și a femeilor [a se urmări textul de referință, prezentat mai înainte].
• CDHRI are un caracter deliberat restrictiv cu privire la anumite drepturi și libertăți fundamentale, astfel ca anumite prevederi ale sale sunt sub standardele legale care operează oficial în statele musulmane; este așadar un pas înapoi;
• CDHRI confirmă, sub acoperământul Legii Islamice (Shari'a), legitimarea unor practici, așa cum ar fi pedepsele corporale, care atacă integritatea și demnitatea ființei umane.
Chiar dacă tradițiile, culturile și fundamentele religioase pot fi diferite, natura umană este, în mod universal, aceeași. Țelul celor care au redactat și aprobat UDHR a fost tocmai cel de a afirma această identitate umană universală, separând-o de particularități și contexte religioase. Declarația de la Cairo privind drepturile omului în Islam (CDHRI) nu poate fi acceptată în cadrul ONU pentru ca se bazează pe Legea Islamică, pe care ne-musulmanii n-o îmbrățisează. Declarația Universală a Drepturilor Omului (UDHR) plasează normele sociale și politice într-un cadru secular, despărțind politicul și justiția de factorul religios.
III. WHO'S THE WINNER? GLOBALIZARE, DREPTURILE OMULUI, CRIZA. TOATE MOLIMELE VIN DINSPRE VEST.
CONCLUZII. PUNCTE CARDINALE ALE DREPTURILOR OMULUI
1. Criticii globalizării vorbesc mult despre impactul acesteia asupra DO, mai ales în ceea ce privește păturile sărace, Sudul, Orientul, Lumea a Treia, căreia, mai nou și mai puțin ofensator, i se spune și lumea țărilor în curs de dezvoltare (developing countries).
De asemenea, abordarea postmodernă [28] a adus relativizarea valorilor, inclusiv în acest câmp al universalității drepturilor fundamentale ale omului, permițând apariția teoriei relativismului cultural. Acesta, prin antiteză cu etno-centrismul, inspirația din dogma religioasă iudeo-creștină, care i se reproșează Declarației Universale a Drepturilor Omului, în varianta ei concepută la New York [29], înaintea decolonizării, de către specialiști europeni și americani, fără consultarea unor parteneri provenind din alte confesiuni.
Cei care afirmă că globalizarea a adus o deteriorare a DO (economice, sociale, culturale), utilizează de obicei date, grafice, statistici parțiale, scoase din context, pentru a demonstra anumite aspecte particulare. Ei leagă, de exemplu, sărăcia din țările în curs de dezvoltare de datoriile externe, ori șomajul de privatizare, deteriorarea sănătății de monopolul asupra producerii unor medicamente. Din punctul lor de vedere, diminuarea standardului de viață, creșterea diferențelor sociale, insuficiența hranei sau a apei, analfabetismul sunt generate de globalizare, ei făcând comparația între starea de dinainte de 1990 și starea actuala, în varii domenii.
Avocații globalizării nu neagă faptul că, în anumite regiuni, DO sunt mai puțin respectate, dar explică aceasta tocmai prin rezistența anumitor țări și popoare la globalizare și atrag atentia că acest proces (G) are câștigători și învinși (pe plan mondial și pe plan local). Depinde la care dintre ei ne referim. Criza economică, oricât ar dura, este trecătoare; globalizarea, bună sau rea, este un fenomen fără sfârșit. Păguboasa rezistență la globalizare a unor colectivități este atribuită stagnării și rigidității politice, culturii tradiționaliste sau chiar naturii religiei lor, care se opune democrației și modernizării. Acestea sunt idei tabu pentru o gândire religioasă, nu și pentru una economică.
Așadar atât avocații cât și criticii globalizării ajung să fie de acord asupra faptului că DO sunt, într-un fel sau altul, afectate de procesul G, mai ales în "Sud" [30], dar poziția lor diferă în ceea ce privește explicarea acestui fapt și deci și în privința prescrierii remediilor. In timp ce avocații apărării recomandă deschiderea fără rețineri în fata curentului, avocații acuzării (anti-globaliștii) recomandă rezistența și opoziția înverșunată în fata procesului G, a corporațiilor transnaționale care aduc injustiția.
Cine are dreptate? Conform unor statistici intocmite de specialiști, cele mai puțin globalizate state, mai închise în ele însele, sunt Myanmar, Haiti, Burundi, Mongolia… Aici recesiunea a ajuns cel mai greu, pentru că nu are ce să atingă... Cele mai globalizate (deschise) țări sunt: Irlanda, Singapore, Belgia, Austria, Suedia. Fac față, acestea din urmă, crizei mondiale, deschizând toate ușile Globalizării?... Se pare ca da. Această enumerare de țări vorbește de la sine despre efectele benefice sau malefice ale deschiderii porților în fața tsunami-ului G… [31]
2. Universalitatea și indivizibilitatea listei de drepturi ale omului enumerate în UDHR a fost atacată, criticată, de fapt, din două direcții.
Este vorba mai intai de criticii occidentali (neo-liberali), care vedeau în adoptarea de către state a declarației ONU, o implicare prea mare a statului în sfera economică și socială (drepturile economice, sociale și culturale). Dar astăzi se simte nevoia unei puternice implicări guvernamentale în domenii ca sănătate, educație, forță de muncă, locuințe, securitate socială - exemplul politicilor UE în acest sens este concludent.
A doua sursă a atacurilor la adresa universalității UDHR a venit din partea unora dintre țările lumii a treia, care, și astfel, își doreau o poziție mai importantă în zonă. China, India, unele țări ale lumii islamice (Iran, Sudan, Pakistan, Afghanistan) au cerut ca legile internaționale privind DO să fie privite și abordate în contextul istoric și cultural al fiecărei țări sau civilizații. In 1992, Declarația finală a Conferinței celor 108 state nealiniate (Djakarta, Indonezia) sublinia "diferențele în cultură", care implicau și diferențe în interpretarea DO care ar trebui recunoscute. Dar, cu timpul, nu s-a mai vorbit în acest domeniu despre așa-numitele "valori asiatice".
În mod clar, toate religiile și societățile tradiționale trebuie respectate, dar orice viitoare compromisuri asupra UDHR ar duce la incertitudini care nu sunt benefice ordinii și păcii internaționale.
Fără îndoială, globalizarea, ca un fenomen complex și încă în desfășurare, deci greu cuantificabil, generează atât amenințări cât și oportunități în ceea ce privește drepturile omului. Piețele economice pot fi mai bine monitorizate, drepturile migranților se îmbunătătesc, organizațiile internaționale pot să se implice în cazul unor abuzuri săvârșite de companiile transnaționale. Revolta călugărilor din izolatul stat Myanmar a ajuns la cunoștinta opiniei publice (mondiale) grație unei unelte a globalizării - internetul. In mileniul trei, deschis de globalizare, încălcările DO pot fi văzute de la mare distanța și sancționate de legile internaționale; campanii media, dacă nu militare, pot fi intreprinse peste granițe, iar victimele nedreptăților au o putere sporită, pentru ca acum, în rețeaua mondială a comunicării, pot fi auzite, înțelese și apărate. Dacă nu de state, atunci de societatea civilă. Dacă nu de către societatea civilă, atunci de către mass-media. Și, prin intermediul acesteia, victimele nedreptăților pot fi aparate de forurile internaționale,în speță de Organizația Națiunilor Unite și de Declarația Universală a Drepturilor Omului.
3. Relativismul cultural transferat în materie juridică ar duce la anomie, haos instituțional și decizional, ceea ce nu ar putea avea ca efect o lume mai bună... decât pentru unii. Alții decât cei din ziua de azi...
Pe flamurile revoluțiilor (începând cu cea Franceză) scria: « Liberté, Égalité, Fraternité ». Eventual, dupa limpezirea apelor și rearanjarea ierarhiilor (considerate nedrepte, până atunci…): legalité. Niciodata: Justice. Iar după ce o revoluție - fie șsi in domeniul Drepturilor Omului - e înfăptuită și legalizată, toate eventualele revoluții ce ar putea să mai urmeze, sunt declarate din start, ca fiind ilegale și lipsite de utilitate...
NOTE
[1] Greider 1997; Korten 1995
[2] Ruggie 1998
[3] Kearney 1995; Sassen 1998, 1996
[4] Kaldor 1999; Lipschutz 1996; Wapner 1996
[5] Jan Aart Scholte is Professor in PAIS and Director of the Centre for the Study of Globalisation and Regionalisation (CSGR) at the University of Warwick, UK.
Jan Aart is author of Globalization: A Critical Introduction (Palgrave-Macmillan, 2005 second edition), Civil Society and Global Democracy (Polity, forthcoming) and International Relations of Social Change (Open University Press, 1993); co-author of Contesting Global Governance (Cambridge University Press, 2000); editor of Civil Society and Accountable Global Governance (forthcoming) and Civil Society and Global Finance (Routledge, 2002); and co-editor of The Encyclopaedia of Globalization (Routledge, 2006); He is also an editor of the journal Global Governance.
[6] Universal Declaration of Human Rights, 1948, ONU www.udhr.org/index.htm
Adoptată și proclamată prin Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 217 A (iii) din 10 decembrie 1948.
[7] Lista statelor suverane ale lumii (202 entitati) include actualmente 193 de state care se bucura de recunoaștere internațională generală (192 state membre ale ONU, plus Vatican, care nu este membru al ONU, dar are recunoașterea internațională generală), apoi alte 9 entități care au suveranitate de facto, dar care nu au recunoaștere internațională.
[8] www.du.edu/~jdonnell/academic_bio.htm
[9] Jack Donnelly, Universal Human Rights in Theory and Practice (2nd Edition) (Ithaca, NY: Cornell University Press), pp. 290.
[10] europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/r00001.htm
[11] multe state din lumea a treia, lumea în curs de dezvoltare, sunt rezultatul decolonizării iar, după 1990, a disoluției URSS și a sateliților săi.
[12] The Igbo, sometimes (especially formerly) referred to as the Ibo/Ebo, are an ethnic group in West Africa numbering in the tens of millions. Most Igbo people live in southeastern Nigeria, where they make up one of the largest ethnic segments of the Nigeria's population. Pre-colonial Igbo political organization was based on a quasi-democratic republican system of government that guaranteed equality of the citizenry as against a feudalist "dictator king" in tight knit communities as witnessed by the Portuguese who first arrived and met with the Igbo people in the 15th century. With the exception of a few notable towns like Onitsha, which had kings called Obi, and places like Nri and Arochukwu, which had priest kings (known as Eze), Igbo communities and area governments were overwhelmingly ruled solely by a republican consultative assembly of the common people. Many people were jealous of the ruler because of his injust rules. Although title holders were respected because of their accomplishments and capabilities, they were never revered as kings, but often performed special functions given to them by such assemblies. This way of governing was immensely different from most other communities of Western Africa, and only shared by the Ewe of Ghana.
Source: Uchendu, Victor Chikezie (1965) The Igbo Of Southeast Nigeria Holt, Rinehart and Winston, New York.
[13] In a May 2003 address outlining his plan for a Middle East free trade area, President Bush said, "The Arab world has a great cultural tradition, but is largely missing out on the economic progress of our time. Across the globe, free markets and trade have helped defeat poverty, and taught men and women the habits of liberty."
Source URL: http://www.freetrade.org/node/490
[14] www.islamicinterlink.com/author/maudoodi.html
[15] Human Rights in Islam, Syed Maududi - www.islam101.com/rights/index.htm
[16] Kafirun - www.kuran.gen.tr/?x=s_main&y=s_middle&kid=4&sid=109
[17] 6:151
[18] prin opoziție cu ceea ce se menționează în Talmud (“You will be surprised to hear that the Talmud, the religious book of the Jews, contains a verse of similar nature, but records it in altogether different form. It says: "Whoever destroyed a life of the Israelite, in the eyes of the Scripture, it is as if he destroyed the whole world. And whoever protected and saved one life of the Israelite, in the light of the Scripture, it is as if he saved the whole world." Talmud also contains the view that if a non-Israelite is drowning and you tried to save him then you are a sinner. Can it be given a name other than racialism?” - Syed Maududi)
[19] Human Rights in Islam, Syed Maududi
[20] De remarcat ca, spre deosebire de “corectitudinea politică” americană (președintele Bush ține să precizeze întotdeauna că se adresează atât femeilor cât și bărbaților, din trupele americane staționate în Irak sau Afghanistan), sau de discursul european (“indiferent de apartenența sau neapartenența religioasă”), etica musulmană face intotdeauna referire la bărbați, și nu pomenește nimic de situația în care un om, indiferent de naționalitatea sau culoarea lui, nu este musulman sau nu este credincios.
[21] Aceeași observație. Nu se spune: toți oamenii, indiferent de religia lor, sunt frați și surori, unii cu alții.
[22] Din nou, a se observa ca nu se face nici o trimitere la sex si la religie, de genul: indiferent dacă persoana este credincioasă sau nu și indiferent care este religia sa.
[23] al-Bayhaqi and al-Bazzaz
[24] HUMAN RIGHTS IN ISLAM by 'Allamah Abu al-'A'la Mawdudi al Tawhid Journal, vol. IV No. 3 Rajab-Ramadhan 1407
[25] http://en.wikisource.org/wiki/Cairo_Declaration_on_Human_Rights_in_Islam www.unhchr.ch/Huridocda/Huridoca.nsf/0/115dcea7d457004d802568a100410b02/$FILE/G0010308.doc
[26] http://www.oic-oci.org/oicnew/
[27] www.unhchr.ch/Huridocda/Huridoca.nsf/0/115dcea7d457004d802568a100410b02/$FILE/G0010308.doc
[28] nu tocmai constructivă pentru Occident, unii spun chiar sinucigașă…
[29] 1948, același an în care s-a oficializat și termenul de relativism cultural...
[30] denumirea actuală a lumii a treia, în științele politice
[31] http://globalization.kof.ethz.ch/
Intr-o enumerare de 122 de țări, România este pe locul 45, având deci o perspectivă încurajatoare.
BIBLIOGRAFIE, WEBOGRAFIE
Universal Human Rights in Theory and Practice - Donnelly, Jack – Ithaca, NY: Cornell University
Press, 1989
Universal Human Rights and Cultural Diversity - Hilde Hey - A review of Human Rights: New Perspectives, New Realities, edited by Adamantia Pollis and Peter Schwab - Boulder, CO: Lynne Rienner, 2000
Globalization and Human Rights - Alison Brysk - The University of California Press
Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa - Institutul European din Romania - București, 2005
Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii - Cristina Martin - Litera Internațional, București, 2007
Sistemul Institutional al UE - Nicoleta Diaconu - LUMINALEX, București 2001
Instrumente juridice fundamentale ale UE - V. Marcu, N. Purda, N. Diaconu, C. Drăghiciu - Lumina Lex, București, 2003
Integrarea Europeană - Metodă și analiză - J. Pelkmans - Institutul European din România, București, 2003
Postmodernism and Universal Human Rights; Why Theory and Reality Don't Mix - article from Free Inquiry magazine, Volume 18, Number 4 - by Xiaorong Li
Globalization Has to Take Human Rights into Account - by Mary Robinson - Published on Tuesday, January 22, 2002 in The Irish Times
[Mary Robinson is United Nations High Commissioner for Human Rights. This article is extracted from an address, the Second Global Ethic Lecture]
Alternatives: Turkish Journal of International Relations, Vol.3, No.2&3, Summer&Fall 2004
Universal Human Rights and "Human Rights in Islam" - Article published in the journal Midstream (New York) February/March 1999
HUMAN RIGHTS IN ISLAM - by 'Allamah Abu al-'A'la Mawdudi - al Tawhid Journal, vol. IV No. 3 Rajab-Ramadhan 1407
Cairo Declaration on Human Rights in Islam,Aug. 5, 1990, U.N. GAOR
http://www1.umn.edu/humanrts/instree/cairodeclaration.html
Globalization, Human Rights, and Democracy - Daniel T. Griswold - article appeared in the eJournal USA in February, 2006
[Dan Griswold is director of the Center for Trade Policy Studies at the Cato Institute in Washington, D.C. He is the author of numerous studies and articles on trade, immigration, and globalization, including the January 2004 study "Trading Tyranny for Freedom: How Open Markets Till the Soil for Democracy."]
Source URL: http://www.freetrade.org/node/490
http://www.freetrade.org/pubs/articles/dg-02-28-06.html
Universal Declaration of Human Rights, 1948, ONU www.udhr.org/index.htm
europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/r00001.htm
www.islamicinterlink.com/author/maudoodi.html
Human Rights in Islam, Syed Maududi - www.islam101.com/rights/index.htm
www.unhchr.ch/Huridocda/Huridoca.nsf/0/115dcea7d457004d802568a100410b02/$FILE/G0010308.doc
http://www.oic-oci.org/oicnew/
http://globalization.kof.ethz.ch/