Creation Category:
Miercuri 28 iulie 2010, la Palatul Elysée, a avut loc reuniunea ministerială privind nomazii și Rromii din Franța, urmare a violențelor care au fost în 17 si 18 iulie la Saint-Aignan (Loir-et-Cher) și atacului împotriva unei jandarmerii din localitate. Au fost decise o serie de măsuri împotriva „actelor iresponsabile” comise pe teritoriul țării astfel încât evenimente precum cele din Saint-Aignan „să fie sever sanctionate și să nu se poată repeta niciodată” întrucat „nomazii (les gens du voyage) au aceleași drepturi și îndatoriri ca orice cetățean francez”. La solicitarea președintelui Franței, poliția și jandarmeria vor desființa în trei luni cele peste 200 de tabere ilegale – și recunoscute astfel de justiție – instalate de către Nomazi si Rromi. în plus, a precizat ministrul de Interne Brice Hortefeux, se va proceda la expulzarea „cvasi imediată” în România și Bulgaria a Rromilor care au comis infracțiuni împotriva ordinii publice. În paralel, în taberele ilegale existente se vor deplasa agenți de fisc pentru „a controla situația ocupanților” , urmând a fi conduși la frontiera cetățenii din Europa de Est și inițierea unei „convenții” între România și Franța pentru reîntoarcerea în țară a minorilor români veniți fără părinții lor.
Președintele Nicolas Sarkozy a solicitat „aplicarea efectivă a legii privind zonele de recepție” a Nomazilor și Rromilor, referindu-se la Legea Besson din 1990 actualizată în 2000 prin care localitatile cu mai mult de 5000 de locuitori au obligația să creeze „zone de recepție” pentru această categorie a populației.
Statutul nomazilor a fost creat de administrația franceză în 1969 și reprezintă acea populație de naționalitate franceză care locuiește în adăposturi mobile (caravane, mobile-home) și care dispune de un titlu de circulație. Rromii nu intră în această categorie administrativă. Pentru comisia națională consultativă condusă de senatorul Pierre Herisson, Rromii sunt „străini, cetățeni ai Uniunii Europene” care vin cu precădere din România și Bulgaria.
Noțiunea de „nomazi (gens du voyage) se utilizează numai în Belgia și Franța, pentru evitarea „etnicizării”. Celelalte state ale Uniunii și instituțiilor europene utilizează cuvântul „Rrom” pentru a desemna ansamblul populațiilor lor de țigani. Acest termen preluat din limba rromani și având sensul de „om” s-a răspândit în Europa prin anii 70 .
Termenul de Rrom a fost oficializat în România în perioada guvernării Adrian Năstase, creându-se permanent confuzia atât de regretabilă cu termenul de „români”, ce desemnează cetățenii României.
Comunitățile nomade sunt foarte diverse. În Andaluzia și regiunea Camargue se vorbește „gitana” care provine de la primii nomazi sosiți in Europa occidentală, originari din „micul Egipt” (Grecia bizantină).
Cei care au trăit in țările germanofone sunt numiți „manuși” fiind prezenți și în Franța începând cu secolul al XV-lea. Se mai menționează ca termeni și „boemi”, „kalo”, „sinti” sau „țigani” (din limba greacă athyinganis, „cei care nu se ating” întrucât se salutau inițial ținând mâinile împreunate).
Cifrele statistice oficiale franceze indică la ora actuală 400.000-500.000 de Nomazi și 15.000-20.000 de Rromi. O parte din aceștia sunt în continuare migratori, nomazi, o altă parte este semi-sedentară și altă parte călătoresc doar într-o anumită perioadă a anului: vara. De cele maimulte ori , îi veți întâlni cavânzători ambulanți, artizani sau sezonieri. Mulți dintre ei trăiesc după cutume mai vechi de 200 de ani.
În Franța, începând cu vârsta de 16 ani, un membru al acestei comunități trebuie să fie afiliat administrativ într-o localitate și să fie titularul unui titlu de circulație, solicitat în urma unei cereri motivate și pe care primăria și prefectul le aprobă pentru minim doi ani. Pentru a avea drept de vot, persoana trebuie să aducă dovada unei afilieri de minim trei ani neintrerupți în aceeași localitate.
Există mai multe tipuri de titluri de circulație: „livret special” pentru cei care exercită o profesie ambulantă și pentru familii, „livret” pentru pensionari, salariați și șomeri și „carnet de circulație” pentru cei care nu au surse regulate. „Livretul special” nu necesită nicio viza în timp ce „livretul” trebuie vizat o dată pe an de către poliție sau jandarmerie. „Carnetul” necesită obligații mult mai stricte fiind necesar să fie ștampilate o dată la trei luni, în caz de nerespectare, contravenientul riscând închisoare de la trei luni la un an.
Nomazii din Franța sunt clasați ca „fără reședință fixă”, caravana în care circulă și locuiesc, neputând fi considerată o locuință.
În conformitate cu Legea Besson care reglementează „zonele de recepție” pentru această comunitate este necesară solicitarea unui amplasament printr-o cerere la primăria localității respective, cu posibilitatea păstrării pentru o perioadă de la trei la nouă luni.
„Zonele de recepție” sunt platforme care au prevăzute racorduri la utilitățile publice (apă, canal, electricitate, internet). Există programe speciale pentru școlarizarea copiilor, prin intermediul internetului, cursurilor la distanță.
Terenurile particulare trebuie să solicite la primărie o autorizație pentru staționare dacă durata anuală este superioară de trei luni. Permisul este valabil trei ani și poate fi reactualizat.
La ora actuală, în Franța există tabere de nomazi și rromi care ocup ilegal spații private si publice. La Paris pot fi văzute astfel de tabere în zona Stade de France, pe sub poduri pe malul apei. Sunt zone în care nu se mai circulă.
Acum câțiva ani au fost câteva tabere în Bois-de-Boulogne, care între timp s-au dezafectat cu ajutorul forțelor de ordine, cei aflați în stare de nelegalitate fiind transportați la aeroport destinația România oferindu-li-se chiar o sumă de bani. După o vreme, aceștia s-au întors.
Am urmărit acum câțiva ani filmul documentar realizat de Evelyne Ragot „Qui a peur des Tziganes roumains?” (1996) în care grupul de rromi instalat în Nanterre expulzat de autorități a fost însoțit de Médecins sans frontières și echipa de filmare până în România, undeva în regiunea Sibiului. Aceștia aveau locuințe în România puse la dispoziție de Stat în casele abandonate ale sașilor emigrați în Germania…
Situația acestor comunități dă din ce în ce mai mult de gândit populației autohtone, iar cerșitul, agresiunile stradale, cântecele îndoielnice de prin metrouri par la ordinea zilei. Aceste evenimente cotidiene ce eludează legile și sfidează un anumit grad de civilizație al francezilor pot duce implacabil la stigmatizări etnice, xenofobii și mai ales, prejudecăți.
Cine își mai amintește de Brâncuși și Cioran că sunt români geniali și universali cand văd indivizi fără ocupație cerșind pe străzi, metrouri, furând, agresând ș.a.m.d. cetățenii? Cine mai poate circula seara în preajma cocioabelor improvizate unde acești Rromi locuiesc? Cine mai respectă ceilalți români care doresc să muncească și să trăiască în diaspora dacă semenii lor din România creează atâtea probleme altora? Cine își mai dorește să fie în Comuniunea europeană în aceste condiții?
O serie de asociații privind drepturile omului printre care și Amnesty International precum și partidele de stânga au reacționat imediat împotriva măsurilor dispuse de reuniunea ministerială denunțând un „amalgam periculos” privind statutul acestor persoane. Chiar dacă „există delicvenți printre Rromi, există delicvenți printre nomazi și există delicvenți la Neuilly-sur-Seine” (cum afirma recent în toată mass-media reprezentantul Partidului Socialist), problema rămâne delicată atât pentru România cât și pentru cei care vor fi trimiși înapoi în țările de Est, în cazul în care vor fi găsiți cu o situație nelegală sau care au comis infracțiuni. De subliniat, vor fi expulzați doar în aceste cazuri.
În ceea ce privește Rromii din România aflați din ce în ce mai numeroși în spațiul european, este absolut necesară crearea unei convenții între România și Franța care să stipuleze anumite aspecte privitoare la cetățenii care circulă prin Europa.
Interdicția persoanelor care au comis infracțiuni pe teritoriile statelor europene de a reveni nestingherite în Franța dupa ce au fost extrădate sau expulzate ar trebui să fie absolut asumată și de celelalte state europene, cel puțin, în egală măsură.
Acest fapt se poate realiza simplu, prin aplicarea legislației privind obligativitatea introducerii cipurilor biometrice în toate documentele de identitate, care pot astfel, practic să permită un control real al situației.
Integrarea noastră europeană și implicit a acestor etnii trebuie să pornească întâi prin legi respectate de către toată lumea. Legi clare acceptate de toată lumea, indiscutabil.
Deocamdată până la finalizarea concretă a acestor reglementări, alături de persoanele certate cu legea indiferent dacă sunt Rromi proveniți din România sau din alte țări din Est, vor avea de suferit mai mult sau mai puțin și alți cetățeni doar pentru simplu motiv că sunt nativi români.
http://prep-cncfr.seevia.com/idc/data/Recherche/fiche2.asp?idf=2238)