Recent,  oficialități  ale statului român au făcut anumite afirmații cu privire la includerea proiectului RMGC în programul de guvernare.

Asociația „Arhitectură. Restaurare. Arheologie” (ARA) a trimis primului ministru și ministrului culturii o scrisoare deschisă prin care arăta incompatibilitatea între acest proiect și păstrarea valorilor culturale ale zonei, valori apreciate de către ICOMOS (organism al UNESCO).

Scrisoarea poate fi citită pe http://www.simpara.ro/sd_rm.pdf.

Scrisoarea deschisă conține o bogată anexă privind subiectul, pentru prezentul articol am considerat utilă aprofundarea acelor aspecte privind neintervenția din trecutul apropiat a Statului român soldată cu pierderi de patrimoniu, în speranța că pe viitor acest lucru nu se va repeta.

2007. Asociația ARA a depus la Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național – Alba (DJCCPCN-Alba) pe 27 septembrie și 9 octombrie 2007 un număr de 50 de cereri de clasare pentru

construcții purtătoare de valoare culturală din comuna Roșia Montana, în unele cazuri se cerea aplicarea procedurii în regim de urgență.

Machetă RMGC prezentată la Romexpo în 21 august 2006; Foto: Romulus Cristea

• Cererile de clasare de urgență vor fi considerate în baza art. 23 al Normei metodologice de clasare și evidență a monumentelor istorice aprobată prin OMCC 2682/2003 valabil la acea vreme, ca cereri de clasare în regim normal. Răspunsul nu explicitează exact motivul schimbării procedurii, se poate imagina că acesta s-a efectuat deoarece aliniatul 2 al articolului enunțînd pe cei ce pot solicita declanșarea clasării de urgență, nu enumera și ONG-urile. În enumerare se afla însă chiar DJCCPCN-Alba. Oricum varianta valabilă la acel moment a legii 422/2001 arăta la art. 21 alin. (2) și (3) că declanșarea procedurii de clasare de urgență se produce „la solicitarea oricărei persoane interesate” și că aceasta se face „în maximum 3 zile de la identificarea situației imobilului sau înregistrarea solicitării privind situația imobilului”
• Răspunsul afirmă că „Primăria Comunei Roșia Montana a emis o serie de autorizații de demolare” și că „demolarea acestor imobile s-a efectuat cu respectarea legislației”, deși însăși cererile de clasare arătau situarea în zona de protecție a unor monumente deja clasate pentru unele din aceste clădiri, și deci lipsa competenței primăriei în eliberarea autorizațiilor.
• În răspuns se arată că întocmirea dosarelor de clasare este o operație pentru care DJCCPCN-Alba nu are fonduri, așa că o amînă sine-die, cu toate că exista un termen prevăzut de lege.
• Tot răspunsul arată că pentru clădirile pentru care se solicita clasarea de urgență, demolate sau aflate în demolarenu se mai poate cere reconstruirea (deși legea prevedea acest lucru în cazul unor nelegalității)

Urmare a acestui răspuns ARA a făcut la MCC o reclamație, răspunsul semnat de secretarul N. M. Sălăgean, venit cu o întîrzere de trei săptămîni, consființea cele afirmate de DJCCPCN-Alba.

Adevarata măsură a atitudinii DJCCPCN-Alba față de cererile de clasare este dată în articolul Acuzații și contraacuzații al directorului acesteia, Matei Drîmbărean apărut în Monitorul de Alba pe 17 ianuarie 2008. Aici este calificată drept „hrube” și „cocioabe” (ignorîndu-se existența arhitecturii vernaculare în lista monumentelor istorice) majoritatea construcțiilor pentru care legea cerea direcției aflate în subordine realizarea dosarelor de clasare și înaintarea lor către CNMI pentru a lăsa comisiei posibilitatea de a se pronunța privind clasarea/neclasarea.

Despre corespondența de mai sus a se vedea: http://www.simpara.ro/mip_rm4.swf

2008

La mijlocul anului 2008 ARA a cerut DJCCPCN-Alba inițierea procedurii de clasare în patrimoniul tehnic și industrial (definit prin legea 6/2008) a sitului minier aurifer Roșia Montană, cuprinzînd minele din masivele Cîrnic, Orlea, Cetate, Jig-Văidoaia, Letea (Lety) împreună cu sistemul de amenajări hidrotehnice (tăurile) și instalațiile de transport și prelucrare a minereului (calea ferată îngustă, uzinele de prelucrare de la Gura Roșiei). Pentru mai multe detalii a se vedea pagina: http://www.simpara.ro/0801_clasare%20industriale_carnic%20.pdf

Tot în 2008 Proiectul de Lege privind constituirea Rezervației arheologice și naturale “Roșia Montană”, după ce trece de Senat (5 mai 2008), este respins în plenul Camerei Deputaților pe 15 octombrie. De menționat punctul de vedere al Guvernului referitor la proiect, care, pe lîngă observații negative juste privind proasta încadrare legislativă sau lipsa documentației necesare, vine cu argumente de felul: constituirea rezervației nu poate fi suportată de bugetul MCC, toate siturile arheologice sînt protejate de lege indferent de natura lor, la ce bun constituirea unei rezervații?, sau anacolute ca “Precizăm și faptul că zona propusă pentru constituirea unei rezervații naturale și arheologice la Roșia Montana este concesionată de statul român pentru o perioadă lungă de timp, fiind cercetată arheologic în mare parte.”

Mai multe informații pe: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=9358

2009

Pe 11 iunie 2009 ARA se adresează  MCCPN revenind asupra cererilor de mai sus, ca urmare a faptului că acestea au rămas fără vrezun rezultat concret. Din păcate și această solicitare a avut aceeași soartă. Pentru mai multe detalii a se vedea pagina:

http://www.simpara.ro/cerere_reclasari.jpg

În decembrie, o dată cu exprimarea publică a intenției de a include proiectul RMGC în programul de guvernare ARA a trimis o scrisoare deschisă primului ministru și ministrului culturii, privind incompatibilitatea acestuia cu prezervarea valorilor patrimoniale ale sitului Roșia Montana. Pentru mai multe detalii a se vedea pagina: http://www.simpara.ro/sd_rm.pdf

Comisia Prezidențială

Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale din septembrie 2009 afirma:

„Așezarea istorică s-a format ca așezare a minerilor veniți din toate părțile Imperiului Habsburgic, așa cum în antichitate cei care lucrau în galeriile minelor romane proveneau din diferite provincii ale Imperiului Roman. Locul se dezvoltă într-o perfectă adaptare față de cadrul natural al munților purtători de aur și argint și al firelor de apă, utilizate pentru acționarea morilor de măcinat minereul (șteampuri). De o diversitate stilistică remarcabilă sunt atît casele din centrul istoric, cît și cele cinci clădiri de cult ale diverselor comunități: biserica unitariană (sec. XVIII), reformată, catolică, grecocatolică (sec. XVIII) și cea ortodoxă (sec. XVIII), toate exemple remarcabile ale arhitecturii istorice, cu accente baroce, clasiciste sau tradițional românești. Valoarea arhitecturii vernaculare de la Roșia Montană rezidă în vechimea construcțiilor, bisericile provenind din secolul al XVIII-lea, unele case din prima parte a secolului al XIX-lea, o vechime remarcabilă pentru fondul construit al munților Apuseni. Specificul Roșiei Montane este dat de peisajul industrial minier din secvența cronologică cuprinsă între epoca medievală și epoca modernă. Dacă mărturiile antice miniere romane definesc peisajul subteran, industria extractivă și de prelucrare din perioada medievală avea să-și pună amprenta asupra peisajului suprateran, conservîndu-se prin lucrări tehnice care, la distanță de decenii de la ultima utilizare, se alcătuiesc azi în ansambluri caracteristice pentru identitatea așezării […] Starea deplorabilă în care se află astăzi Roșia Montană este urmarea sărăcirii forțate a populației, împiedicarea inițiativelor localnicilor de a dezvolta activități economice private sau agroturism, rezultat al demolărilor sub auspiciile legii sau în disprețul acesteia, a propagandei mincinoase și manipulării populației (inclusiv cu inadmisibile accente etnice) în numele unei investiții economice de interes privat. Distrugerea parțială sau totală a Roșiei Montane ar însemna cea mai gravă amputare a mediului istoric românesc, distrugerea unui peisaj cultural unic, cu valoare mondială.” (p.29) „Cazul Roșia Montană exemplifică în cel mai înalt grad posibilitatea de atingere a securității naționale prin distrugerea patrimoniului subteran și suprateran în numele unei investiții economice prezentate în mod abuziv drept unica variantă pentru o dezvoltare durabilă. Pe plan internațional, demararea proiectului de exploatare a aurului (aflat deocamdată în stare de suspendare) va arăta că Statul român nu își respectă propriile legi și cu atît mai puțin angajamentele internaționale , iar pe plan național va atrage după sine: distrugerea unor argumente fundamentale ale istoriei și identității naționale, anularea mărturiilor diversității culturale, anularea dreptului la un mediu curat, distrugerea coeziunii sociale, anularea dreptului la memorie, distrugerea ireversibilă a unui peisaj cultural de prim ordin pentru România și important pentru patrimoniul cultural și natural european și mondial.”

Totusi diverse oficialități declară ar vrea sa includă proiectul RMGC în programul de guvernare, și că așteaptă specialiștii să își exprime părerea față de proiect.

Cazuri pentru care lipsa de acțiune a instituțiilor menite să  apere patrimoniul cultural a dus și duce la pierderea acestuia.

Casa Șuluțiu, nr. 193, proprietatea RMGC, demolată avînd la bază o autorizație de desființare expirată (din 2005), dacă DJCCPCN-Alba ar fi intervenit potrivit prevederilor legale această clădire ar fi beneficiat de statutul de monument istoric înainte de momentul demolării

“Casa Șuluțiu, construită la sfîrșitul secolului al XIX-lea, în 1897, este reprezentativă pentru arhitectura tradițională a zonei – atît prin tipologie arhitecturală, cît și prin sistem constructiv. A fost ridicată pentru a asigura locuințe de serviciu pentru Întreprinderea Minieră și a găzduit, între 1948 și 1954, Școala Profesională. Construcția dezvoltă tipul de locuință tradițională cel mai răspîndit la Roșia Montană – cu încăperi adiacente accesibile prin tîrnaț, multiplicînd numărul de unități de locuire, ceea ce o transformă într-un unicat, o interpretare originală a unei formule locale. Construcția, prin frontul neobișnuit de lung pe care-l dezvoltă spre stradă și prin creșterea progresivă a volumului –preluîd panta repede a terenului de-a lungul străzii, reprezintă un reper urbanistic important în zona căreia îi aparține – centrul administrativ actual.

Casa este în pericol iminent de dispariție. Proprietarul a obținut autorizație pentru lucrările de desființare, în ciuda valorii sale, și a situării în zonele de protecție a șase monumente istorice clasate […]”

extras din cererea de clasare in regim de urgență a Casei Șuluțiu situată la nr. 193 în Roșia Montană, adresată DJCCPCN-Alba, Domnului Director Matei Drîmbărean, 25 septembrie 2007

http://www.simpara.ro/Comunicat%20clasari%20ara%209%20oct%202007/09.03_clasare%20urgenta%20nr.193.pdf

Rosia Montana Casa Sulutiu nr. 193; Foto: ARA

Casă,  nr. 499, proprietatea RMGC, parțial demolată, dacă DJCCPCN-Alba ar fi intervenit potrivit prevederilor legale această clădire ar fi beneficiat de statutul de monument istoric înainte de momentul demolării, restul construcției lăsată în ruinare

“Construită probabil în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, casa este reprezentativă pentru arhitectura tradițională a zonei – atît prin tipologie arhitecturală, cît și prin sistem constructiv. Construcția este extrem de valoroasă, prin tipologie, prin vechime, dar și prin autenticitate și calitate arhitecturală – atît la nivel general, al concepției, cît și la nivel de detaliu.

Casa este în pericol iminent de dispariție. Starea de conservare a construcției este foarte proastă  – o parte este deja dărîmată. Zona în care se înscrie construcția – un nucleu al cartierului Brazi – este în bună măsură abandonată și construcțiile sunt degradate, amenințate cu dispariția, în ciuda valorii incontestabile. Casa se află în zonele de protecție a mai multe monumente istorice clasate și este inclusă în teritoriul unui monument istoric clasat […]”

extras din cererea de clasare a casei situată la nr. 499 în Roșia Montană, adresată DJCCPCN-Alba, Domnului Director Matei Drîmbărean, 25 septembrie 2007

http://www.simpara.ro/Comunicat%20clasari%20ara%209%20oct%202007/09.43_clasare%20nr.499.pdf

Roșia Montană, Casa nr. 499; Foto: ARA

Casă,  nr. 219, proprietatea RMGC, lăsată în ruinare

“Construită probabil în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, casa este reprezentativă pentru arhitectura tradițională a zonei – atît prin tipologie arhitecturală, cît și prin sistem constructiv – și pentru alcătuirea gospodăriei tradiționale. Întreg ansamblul este extrem de valoros, prin particularitățile compoziției de ansamblu, prin vechime, dar și prin autenticitate și calitate arhitecturală – atît la nivel general, al concepției, cît și la nivel de detaliu.

Gospodăria este în pericol de dispariție. Starea sa de conservare este foarte proastă. În vecinătatea sa și în alte zone ale localității au fost desființate numeroase construcții (peste 100!) dintre care mare parte erau declarate construcții valoroase prin documentațiile de urbanism în vigoare. Casa este situată în zonele de protecție a unui monument istoric clasat […]”

extras din cererea de clasare a casei situată la nr. 499 în Roșia Montană, adresată DJCCPCN-Alba, Domnului Director Matei Drîmbărean, 25 septembrie 2007

http://www.simpara.ro/Comunicat%20clasari%20ara%209%20oct%202007/09.17_clasare%20nr.219.pdf

Rosia Montana, Casă nr.219; Foto: ARA

În loc de încheiere:

Legea 157/1997 privind ratificarea Conventiei pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985:

• art. 3: „Fiecare parte se angajează: alin. 1: să instituie un regim legal de protecție a patrimoniului arhitectural; alin 2: să asigure, în cadrul acestui regim și potrivit modalitatilor specifice fiecarui stat sau fiecarei regiuni, protejarea monumentelor, a ansamblurilor arhitecturale și a siturilor.”
• art. 4: „Fiecare parte se angajează: alin. 1: să aplice, în temeiul protecției juridice a bunurilor considerate, proceduri corespunzatoare de control și de autorizare; alin 2: să evite ca bunurile protejate să fie deteriorate, degradate sau demolate. […]
• art. 20: „În scopul aplicarii prezentei conventii, un comitet de experti, instituit de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 din Statutul Consiliului Europei, este împuternicit sa urmareasca aplicarea conventiei si, între altele: alin 1: sa prezinte periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport asupra situatiei politicilor de conservare a patrimoniului arhitectural în statele parti la conventie, aplicarii principiilor enuntate de aceasta si – propriilor sale activitati; alin. 2: sa propuna Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice masuri vizînd aplicarea prevederilor conventiei, inclusiv în domeniul activitatii multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a conventiei, precum si de informare a publicului cu privire la obiectivele conventiei; alin. 3: sa faca recomandari Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la conventie.”

 http://romuluscristea.wordpress.com/

Adrese web legate de subiect

• http://www.simpara.ro/
• http://patrimoine.europe.over-blog.org/pages/Situation_de_Rosia_Montana_Tara_Motilor_Romania-1416380.html, loc unde se poate semna http://www.petitiononline.com/veto/petition.html petiție internațională către Parlamentul European pentru a se da drept de veto acestuia in proiecte ce pun in pericol patrimoniul cultural și natural al tărilor membre UE.
• http://www.petitieonline.ro/petitie/rosia_montana_amenintata_de_noul_guvern_emil_boc-p14215043.html
• http://rosiamontana.org/index.shtml?cmd%5b291%5d=x-291-35244&cmd%5b292%5d=x-322-35244&cmd%5b300%5d=x-299-35244
• http://rosiamontana.org/index.shtml?cmd%5b291%5d=x-291-35205&cmd%5b292%5d=x-322-35205&cmd%5b300%5d=x-299-35205