Povestea curcubeului, de Dragos Sebastian Merisca

Creation Category: 

 

 

 

 

 

 

 

 

Povestea curcubeului/

Castelul de la capătul curcubeului

 

Deci, ploua într-o țară. Ploua și era o ploaie scurtă, s-a terminat to'mai... Și a răsărit curcubeul. Un om, stând el în casă la geam, a văzut curcubeul și i s-a părut minunat. Acel om, din acea casă, s-a dus într-acolo, a pornit spre baza/ capătul curcubeului. A mers, a mers, mai a mers, dar curcubeul s-a stins, nu a mai ajuns la el. Trebuie să te miști foarte repede, să alergi foarte repede, ca să prinzi din urmă curcubeul. La el nu poți ajunge că se stinge până atuncea, nu poți să ajungi ca să te tragi ca pe tobogan, pentru că până să ajungi tu la el, el dispare...




Dar el nu s-a lăsat și a mers, tot a mers, până a ajuns la baza. Și acolo unde văzuse el de la distanță curcubeul, era de fapt un castel mare. Când a intrat acolo, a văzut că nu era nimeni în castelul de la capătul curcubeului. Și a locuit un timp acolo singur, că era frumos. Înăuntru erau becuri de toate culorile și vase cu fructe din pietre prețioase și scări colorate din aur care urcau sus, sus de tot, până la cer... A urcat el până în vârf, în vârful curcubeului, și de-acolo s-a dat jos ca printr-un fel de tub, numai că era foarte lung, parcă nu se mai termina și se vedea prin el afară și era în toate culorile pământului. Omul acela parcă era acolo ca în vis, pentru că tot ce își dorea, se împlinea.


Era bine acolo, dar era singur. N-a mai gasit pe nimeni în castelul de la capătul curcubeului, că parcă era la Capătul Pământului; numai el locuia acolo și se plictisea foarte tare.


A trecut mult, mult, mult timp, până a vrut să plece înapoi acasă. Numai că de acolo, de la capătul curcubeului, porneau două drumuri amândouă la fel ca să ajungă acasă. Și nu știa pe care să-l ia, să pornească.


1) Primul drum pornea de la castel și ajungeai înapoi, după mult mers până la tine acasă, tot la castel.

Așa cum am spus, a trecut prea mult timp. A mers omul acesta care a locuit în castelul de la capătul curcubeului, și nu mai și-a găsit casa. Timpul trecuse pe acolo, el trecuse mai repede în orașul din care omul plecase demult, demult de tot. Și toți oamenii de acolo îmbătrâniseră și muriseră, iar casa lui se dărâmase și o luase vântul. Era un oraș nelocuit și stricat prin care bătea vântul. Numai el mai trăia acolo, dar nu știa nimeni.

Mai gasi doar, in curtea lui care a fost, un ciob de sticla si un fir de iarba. Ciobul de sticla era de la geamul de la care privise el atunci demult afara la cer, si, daca il intorceai intr-un anumit fel, vedeai prin el un curcubeu mic. Iar firul de iarba avea pe el o picatura de apa de dimineata, si in raza soarelui prin acea picatura se vedea tot curcubeul.

Omul acela, daca s-a intors, a vazut ca si aici, in oraselul din care a plecat demult, era tot singur. Dar a stiut drumul spre castelul lui din curcubeu, s-a dus acolo ca sa doarma si sa viseze.

Da, s-a dus acolo in castel si dupa aceea a stat acolo pentru totdeauna. Si asta-i toata povestea. Si de-atuncea, curcubeul nu s-a mai stins niciodata, pentru ca daca mor toti oamenii, timpul nu mai trece.

 

2) Al doilea drum din fata castelului mergea in locul de unde a venit el si se oprea acolo. V-am mai spus ca mai era un drum.

A mers el ce a mers, omul acesta, si lumea parca i se parea mai urata cand se apropia de casa lui cea veche, pentru ca nu mai avea atatea culori. El se obisnuise cu mult mai multe culori cand era inauntrul castelulului de la capatul curcubeului. In sfarsit a gasit orasul lui si casa lui, dar acum ii parea cam rau ca s-a intors acasa, ca totul in jur era cam cenusiu si trebuia sa poarte niste ochelari foarte foarte colorati tot timpul ca sa vada lucrurile din jurul lui mai colorate.

S-a uitat el inapoi de unde plecase, si a vazut ca imaginea curcubeului se vede tot mai putin, se stingea pana a disparut de tot. Si atunci a plans, ca ii parea rau dupa curcubeu, dar o lacrima a cazut pe o floare din gradina lui si el s-a aplecat, nu a rupt floarea, si a vazut ca picatura aceea de apa are in ea un curcubeu mic. Si atunci a zis el: ia uite ce departe a trebuit sa merg eu ca sa prind din urma curcubeul, si de fapt curcubeul acesta frumos e la mine acasa, si a iesit chiar din ochii mei! Si atunci nu i-a mai parut rau ca s-a stins curcubeul in care locuise un timp si ca s-a intors la casa lui, unde avea de toate, dar el nu a stiut.

Asa-i povestea cu drumul celalalt, gata!...

Tu pe care ai vrea sa mergi?


5 ani si 8/9 luni.