Poezie și act creator

Creation Category: 

Va mai fi sau nu va mai fi poezie? Asta e întrebarea în jurul cãreia gravitãm de o vreme bunã.

  

Mi-a atras atentia, de curând, predictia unui critic într-un interviu în care zice cã poezia e în agonie, mizând, probabil, si pe un joc de cuvinte, fãcând aluzie la un site specializat de poezie. Stiu, poate pãrea normal cã folosirea prin exces al organului poetic ar duce la uzarea acestuia. Dupã legi naturale, foarte adevãrat ! De acord!

Un fir bun acoperit de buruieni e strangulat! Hm! Oare n-a fost întotdeauna la fel? (Exceptând proportiile…) Operele geniale… sau bune n-au fost surclasate din punct de vedere numeric de cele slabe?

Azi se scrie mult mai mult decât altãdatã, arta s-a profesionalizat, e aproape la îndemâna oricui. Se poate învãta foarte rapid. Am ajuns sã spun cã nu scrie cine nu vrea! Cei mai multi care scriu au si o explicatie care te dãrâmã: «am început sã scriu pentru cã nu aveam ce sã fac», «din plictisealã», «sã vãd dacã pot si eu». Dar nu se opresc aici, le si publicã.

Da, si ? Existã carte si carte. Cu c mic sau cu c mare.

De ce ar trebui sã ne speriem de amploarea fenomenului creator când NE-AM DORIT ASTA. De fapt, ne-am dorit sã avem mai multi cititori. Rezultatul strãdaniilor lectiilor de creativitate, al work-shop-urilor, al atitudinii de performance art a dus mai întâi la mãrirea numãrului de creatori !

Dar, implicit, s-a ajuns si la scopul propus, au fost câstigati si ca lectori permanenti multi noi creatori, chiar dacã veti spune cã unii nu citesc decât pe internet.

Ce-i rãu în asta ?

De câtva timp a luat amploare si la noi terapia prin artã sau art terapia, tot o producãtoare de creativitate, de artisti si opere, cu scopul de a ajunge la seninãtate, scop vechi al artei.

«Serioasã e viata, seninã este arta» (Schiller). Scapi de stresanta seriozitate zilnicã scriind poezii cã-s texte micute.

Iatã ce am citit pe un site ce promoveazã aceastã formã de dresare a sentimentelor: «A picta pentru a-ti constientiza blocajele interne, a dansa pentru a minimaliza conflictele... etc., etc. Creatia artisticã - terapia prin artã - îti oferã acces la sentimente înãbusite.»

Adicã se confundã terapia cu creatia artisticã în sine. Iar creatia artisticã suferã o degradare de sens, devine o consumabilã.

De ce este folositã atât de mult art terapia ?

Pentru cã o terapie clasicã are o conotatie negativã la români, orice boalã psihicã, de la cea mai banalã, pânã la cea mai gravã, fiind confundatã cu nebunia, ceva rusinos…

Sau pentru cã terapia prin artã este mai plãcutã si, mai ales, mai putin costisitoare ?

Ei, acu-i acu, as vrea sã-i vãd citind pe Platon, Aristotel, Plutarh, Pitagora, Hegel sau Schiller & comp pe net, odatã cu mine, urmãtorul apel: «Ce ati spune dacã din iubitor de artã, un îndrumãtor vã va ajuta sã deveniti un creator de artã? Din clipa când încetati sã fiti doar admirator si vã destindeti fãcând artã, ati intrat într-un program de art terapie.»

Pe acest site serios sunt explicatii profesioniste: art terapia «constã în folosirea unor materiale (culori, sunete, cuvinte, lemn, piatrã) pentru exprimarea proprie si reflectie, în prezenta unui îndrumãtor calificat. Obiectul creat nu respectã neapãrat canoanele estetice si nu intentioneazã sã fie expus publicului avizat pentru a fi judecat estetic. Se urmãreste libera exprimare, depãsirea limitelor impuse de rutina zilnicã.»

Simpatic ! Câteva sintagme din textul citat ar putea defini si experimentul artistic: «folosirea unor materiale (culori, sunete, cuvinte, lemn, piatrã) pentru exprimarea proprie si reflectie», sau: «Obiectul creat nu respectã neapãrat canoanele estetice» sau: «Se urmãreste libera exprimare, depãsirea limitelor.»

Ce este Art Terapia? Profesional vorbind: „o îmbinare între culturã si mijloace terapeutice, pentru a crea o formã psihicã si fizicã de optimizare”.

Aplicatã pe categorii de boalã, Art Terapia este practicatã, de regulã, în grup, de un artist care conlucreazã cu un psiholog. Cine are nevoie de art terapie: «copiii din centrele de plasament, persoane cu probleme fizice sau psihice, adultii cu probleme personale, care au nevoie de mai multã încredere în ei însisi.»

Art terapia foloseste ca manierã de exprimare personalã arta, pentru comunicarea trãirilor, pentru o explorare a interiorului în scopul cresterii si armonizãrii fiintei.

Dacã Platon, Aristotel, Plutarh, Pitagora recomandau în scop terapeutic contemplarea operelor artistice, astãzi admiratorul îl dã la o parte pe maestru ca sã încerce si el. Iar, uneori, chiar crede cã si este artist.
Sã nu uitãm cealaltã perspectivã, acceptia popularã care i se dã creatorului: un nebun care n-are ce face. Iar productiunea lui, în cel mai bun caz, e o trebusoarã diavoleascã…

Fenomenul va lua o amploare mult mai mare. De ce ne-am face griji? Cã nu vom mai fi în stare sã distingem opera esteticã de imitatie? Pentru cã produsul finit al acestui fel de abordãri ale creatiei va fi doar imitatia.

Sã ne temem doar de disparitia criticului literar. Fãrã el, da, ar fi haos. Sau haios…

 

Articolul a apărut și în "Revista Nouă", nr 3-4, 2008, http://dochia.bravepages.com/revista_noua/3-4-2008/eseu.htm