Pe bancă cu Akadia

Creation Category: 



Colaj cu Petcu Luminita Cristina

Îți caut umbra ca pe un absolut necesar
dincolo de gesturi intrate adînc în carne
am curajul de-a spune pînă la capăt
că sînt pregătită să înțeleg ruinele ploii
sau tristețea unui saltimbanc
în schimbul unor albume de fotografii
care n-au mai multă valoare
decît un insectar cu fluturi strălucitori și uscați
așa cum și cele dîntîi iasomii
deapană în preajma ochilor tăi
amintirea unei insule de un gotic întîrziat
chipurile din buzunarele sufletului
și pentru că nu e vorba numai de prudența
sufeream de cuvinte
apoi sărutam pleoapele cailor
făcînd să vibreze convingerile
în numele cărora merită să trăim
a rugăciune și descîntec...

(Odessa)

Stau pe banca noastră Akadia
te caut sub aripa stângă
plânsetul toamnei bate la ușă
copiii și-au dus cercurile la iernat
șotronul ia forma unui cerb volant
îmi disec inima până la rotițele ruginite
uite câte arcuri rupte
uite câte trăiri sufocate în dantela bunicii
am auzit că un suflet hibernează 1000 de ani
uneori uită să se întoarcă
la sunetul grav al căderii în genunchi...

(Rameau)