Creation Category:
un articol de Napoleon SAVESCU
Dacia Revival International, New York, SUA
Dacă din Cartea Genezei aflăm că Adam si Eva au avut trei copii, pe Cain, Abel și Seth, de la geneticieni aflăm de existența a 10 fii ai lui Adam și 18 fiice ale Evei. Studiul genomului uman devine un important instrument științific în cercetarea istoriei și preistoriei rasei umane, de la începuturile existenței acesteia și până în zilele noastre. Astfel, de la Nicholas Wade, "Science Time", New York Time, din 2 mai 2000, aflăm că oamenii de știință, studiind ADN-ul matern, moștenit din generație în generație, au putut urmări traseul cromozomial al speciei umane, mergând până la originea ei, ajungând, pur și simplu, la acea pereche primordială, la Adam și Eva.
Americanii își redescoperă istoria, studiile recente cromozomiale arătând migrația omului preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia. Această migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o singură excepție, a unei Eve venită din Europa, de undeva din nordul spațiului Carpato-Dunărean. Dar cum Eva aceasta a migrat, traseul ei nu s-a găsit, astfel încât se consideră că s-a făcut pe calea apei: fie spre vest, traversând Oceanul Atlantic, fie spre est, prin Marea Nordului. Peste noapte, englezii și irlandezii devin frați, descoperindu-și rădăcini comune, ciudate, din timpuri imemoriale. Norman Davies publica "The Isles" - Oxford University Press -, un studiu despre ADN-ul mitocondrial extras din scheletul omului din Cheddar, de acum 8.980 ani, care s-a potrivit cu acela al unui învățător din satul ceddar, Adrian Targett, dovedind astfel continuitatea genetică a populației locale, în ciuda numeroaselor invazii care s-au suprapus în timpul celor aproape 9.000 de ani. Spre deosebire de analiza ADN folosită în medicina forensică, în studiile de mai sus se analizează legăturile dintre indivizi, și nu indivizii în sine. Biologii pot determina, astfel, chiar mărimea unei populații antice și, de asemenea, ramurile ei în cazul răspândirii acesteia în diferite grupuri. Astfel, arheologii descoperă o altă dimensiune în studiile lor care le revoluționează gândirea. Cel mai precis arbore al umanității, cel mai detaliat, a fost construit, dupa o muncă de ani, de către dr. Douglas C. Wallace și colaboratorii acestuia de la Emory University School of Medicine din Atlanta, Georgia, SUA. Arborele uman al dr. Wallace este bazat pe ADN-ul mitocondrial, care este reprezentat de câteva mici inele genetice aparținând originii primordiale materne. Un arbore uman, de data aceasta având la origine analiza cromozomului "Y" ( cel care stabilește sexul masculin), a fost elaborat de dr. Peter A. Underhill si dr. Peter J. Oefner de la Stanford University, CT, SUA. Geneticienii consideră, astfel, că populația de bază, "The ancestral human population", a fost foarte mică, de circa 2.000 de indivizi. Problemele au apărut în cadrul studiului cromozomului "Y" și al arborelui acestuia, ca o consecință a faptului ca unii bărbați, din aceeași generație, pot să nu aibă copii ori să aibă numai fete. Astfel, numărul cromozomilor "Y" stabili se poate diminua, chiar daca populația, ca număr, nu se modifică. Prima populație umană a apărut undeva în Africa, dupa părerea geneticienilor, în urmă cu 144.000 de ani. În următorii 10.000 de ani, prin interferența mitocondrială și a cromozomului "Y", vor apărea primele ramuri. Mitocondria, care este localizată în interiorul celulei, dar în afara nucleului acesteia, nu este afectată de schimbările genetice ulterioare, fiind trecută neschimbată de la mamă la copii. În principiu, toți oamenii ar trebui să aibă același cod ADN mitocondrial. În practică, ADN-ul mitocondrial va suferi modificări în decursul secolelor, fie datorită copierii greșite, fie radiațiilor. Cunoscând astfel răspândirea pe glob a celor 18 Eve care au suferit schimbări în codul ADN mitocondrial, putem determina azi originea maternă a unei persoane, indiferent dacă a schimbat sau nu regiunea ori continentul de origine. Dr. Wallace descoperă că aproape toți indienii americani au o mitocondrie care aparține ramurilor, pe care el le numește: A, B, C și D. Europenii aparțin unui set diferit de ramuri, de la H până la K, plus T până la X, sugerând că primii europeni moderni au sosit în Europa în urma cu 39.000-51.000 de ani, corespunzând, cu datele arheologice, anului 35.000 i.d.H. În Asia, cea mai veche linie genetică cunoscută, M, va avea ca descendenți feminini liniile A până la D și F plus G. Ramurile A, B, C, D se vor deplasa în America de Nord și, de acolo, în America de Sud. Dar cum lucruri misterioase se întâmplă totdeauna și peste tot în lume, tot în America de Nord vom găsi ramura feminină X, plecată din Europa, din nordul spațiului Carpato-Dunarean, pe o rută neștiută. La ce a dat ea naștere, vom vedea mai târziu. Vedem astfel cum de la originea primei Eve, din sud-estul Africii, de fapt a rădăcinilor primordiale feminine - L1, L2 si L3 - din care se va păstra numai una (L3), se vor naște cele 18 ramuri cunoscute ca "haplo groups", dar cunoscute popular ca cele 18 fiice ale Evei. Originea paternă, arborele cromozomial "Y", am găsit-o in cartea "Genes, people and language", apărută in luna martie a.c. și scrisă de dr. Luca Cavalli-Sforza, fără însă să avem o comunicare oficială a cercetătorilor de la Stanford. Acest arbore are 10 ramuri principale. Primele trei ramuri I, II si III au fost găsite exclusiv în Africa. Ramura III migrează însă în Asia, din ea desprinzându-se ramurile de la IV până la X, care vor popula lumea. În Marea Japoniei găsim fiul IV, în nordul Indiei - fiul V, iar în sudul Mării Caspice - fiii VI și IX. Dr. Cavalli-Sforza consideră că aceste ramuri ale cromozomului "Y" ar putea fi asociate cu grupurile principale de limbi vorbite în lume. Când Dr. Wallace a fost întrebat dacă ramurile mitocondriale ADN sunt și ele în corelație cu limbile principale vorbite în lume, el a fost mai circumspect. Într-un articol publicat, În martie a.c., în "The American Journal of Human Genetics", Dr. Wallace identifică o populație în sudul continentului african, nord-vestul deșertului Kalahari, Vasike Kung, a cărei vechime crozomială este cea mai apropiată de rădăcina cromozomială originală. O altă populație africană, care este aproape la fel de veche ca cea sus-amintită, este cea a pigmeilor Biaka din centrul Africii. Amândouă grupurile de populație trăiesc în regiuni izolate și aceasta pare a fi cauza pentru care ADN-ul lor mitocondrial nu arată prea multe schimbări față de cel ancestral. America, fiind țara care investește cei mai mulți bani în aceste studii, are și cei mai mulți cercetători în acest domeniu de pionierat. Astfel, dr. Joseph Greenberg, lingvist la Stanford University, a propus trei migrații, corespunzătoare cu cele trei grupuri lingvistice ale americanilor, cunoscute ca: amer-ind, Na-Dene și Eskimo-Aleut. Studiul mitocondrial al dr. Wallace arată că sosirea primelor grupuri în America a fost mult mai complexă decât o simplă migrare de populație. Din ramurile A, B, C și D găsite la populația băstinașă nord-americană, A, C, și D se găsesc și în Siberia, sugerând că principala sursă migrația acestora în America de Nord. Absența ramurii B în Siberia ne sugerează sosirea acesteia de undeva de peste ocean. Surpriza mare s-a produs în anul 1998, când dr. Wallace găsește ramura X, o ramură europeană foarte rară printre nativii Americii de Nord, ca Ojibwa și Sioux. La inceput, el a considerat ca aceasta a apărut în urma căsătoriei localnicilor cu europenii moderni. Dar, X-lineage-ul american s-a dovedit a fi ...pre-columbian (!), având o vârsta intre 15.000 și 30.000 de ani. X-lineage-ul european a avut două căi de a ajunge în America: una trans-Siberiană, dar nu s-au găsit urmele ei în populația siberiană; alta trans-Atlantică...acum mai mult de 20.000 de ani!!! Cand primii oameni "moderni" au început să părăsească Africa, acum 50.000 de ani, au făcut-o probabil în grupuri mici, de câteva sute, aventurându-se ca vânători, în căutarea hranei. Ei au venit în contact cu populația de Neanderthal, care i-a precedat. Biologul Edward O. Wilson, într-un interviu acordat în The Wall Street Journal, vorbind despre istoria originii rasei umane, spunea: "noi trebuie să rescriem epopeea originii rasei umane". Și tot el adăuga : "Homo Sapiens a avut și are o istorie dată naibii! Și când spun asta, mă refer la acea istorie îndepărtată, la istoria evoluției, la istoria lui genetică, la care trebuie să adăugăm și istoria culturală și religioasă a ultimilor 10.000 de ani" . Mulți biologi ai lumii, care reconstruiesc istoria rasei umane, spun:"Noi toți suntem frați africani la origine"! Când oare și istoricii noștri se vor trezi și vor accepta originea poporului nostru Carpato-Dunărean ca fiind cel ce a dat naștere poporului european modern, când se va termina cu basmul romanizării populației dacice și se va accepta și de către ei adevărul: că spațiul Carpato-Dunărean este vatra Vechii Europe, iar poporul nostru este cel mai vechi popor european ?
http://www.iatp.md/dava/Dava2/Savescu_org/savescu_org.html
Articolul a fost preluat din www.dacia.org cu acceptul domnului dr. Napoleon Săvescu