nu închide ușile toate
ci vindecă-mă
acestei seri
ploaia poartă gust sălbatic de sînge,
doar leagănul cerului mă dezmiardă
zălog nesomnului tu pătrunde
cand mări depărtând
veni-vor supuse
de nicăieri

torentele cad prin burguri bolnave
umbrele trec prin pântec povară
moartea să-mi nasc
de neunde
spre-de-din-doi
dinafară

azi fie-mi mantie și mă-nfășoară
și-aruncă zăvorul
nins pînă ieri

…nu închide ușile toate
ci vindecă-mă
acestei seri…